News Flash:
Încep lucrările la tronsonul lipsă din autostrada Lugoj-Deva
Guvernul a aprobat, joi, o nouă hotărâre privind ieşirea din ţară a minorilor
Noi tarife de facturare a deșeurilor municipale în Zona 1 a județului Timiș
Producătorul chinez CRRC a adus primul său tren electric în România
La sfârșitul lunii aprilie se stropește împotriva țânțarilor, în orașul de pe Bega
Statele Unite au început construcţia unui debarcader în Gaza
Sute de conducători auto din Timișoreni, amendați de Poliția Locală pentru parcare pe pistele de biciclete
Sorana Cîrstea o va întâlni în runda a treia a turneului de la Madrid pe poloneza Iga Swiatek
Astăzi, 26 aprilie, Alfred Simonis și-a depus candidatura pentru CJ Timiș
Sindicaliștii din cultură anunță că vor boicota Noaptea Muzeelor
Cristoiu: Presedintele Klaus Iohannis e mai chibit electoral al PNL decit Dacian Ciolos, candidatul partidului la functia de premier!
Azi
20
0
Azi
22
0
Azi
31
0
Azi
44
0
Azi
33
0
cristoiu
"Desi n-a debutat inca oficial, Campania electorala pentru alegerile din 11 decembrie 2016 duduie din plin. Pe linga explicatia obisnuita, data de toate bataliile electorale de pina acum – smecheria de a fura startul – in 2016, s-a ivit o explicatie noua, originala.
O Lege stupida, votata de Parlamentul santajat de DNA, a restrins dramatic spatiul de publicitate electorala in campania propriu-zisa. Prin aceeasi lege, dovada de neclintit a nenorocirilor provocate de oportunismul moldovalah, inainte de startul cursei propriu- zise sint ingaduite spatii nelimitate pentru campania electorala. Evident, exploatind neghiobia asta, competitorii s-au grabit sa-si planteze panourile electorale peste tot unde locul a ingaduit. Cind se va declansa campania oficiala, panourile, bannerele vor fi luate.
Si astfel, Romania lui 2016, Romania cetatenilor turmentati, va infatisa un paradoxde Soldatul Svejk:
Chiar atunci cind va fi nevoie ca alegatorul sa fie tras de mineca pentru a fi atent la ofertele partidelor, publicitatea electorala va lipsi dramatic. In schimb, acum cind mai e pina la alegeri si alegatorul cauta sa descopere in jur publicitate la magazine ieftine si la leacuri atotputernice, Bucurestiul e plin de slogane si portrete (de fapt un singur portret, cel al lui Dacian Ciolos).
Urmaresc campaniile electorale, ca gazetar, din prima parte a lui 1990. De 26 de ani, asadar.
Am la activul de comentator nu mai putin de sapte campanii electorale pentru parlamentare (1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012). Lor trebuie sa le adaug si doua campanii prezidentiale separate de cele parlamentare (2000 si 2014).
Sint, iata, martor si comentator la cea de a 8-a campanie electorala. Despre fiecare dintre cele sapte campanii de pina acum am scris pe larg. Nu ma mai ostenesc sa caut textele scrise si publicate cu acest prilej.
Oricum comentariile despre campania din 1990 si despre cea din 1992 sint cuprinse in primele mele doua volume de Proza politica.
Din simpla amintire pot deosebi, prin raportare la campaniile anterioare, citeva premiere in cazul campaniei din 2016.
Voi incepe cu cea mai revoltatoare: Implicarea anticonstitutionala evidenta, stridenta, ostentativa a presedintelui Klaus Iohannis in campania electorala pentru parlamentare in ipostaza mizera de chibit electoral al unui partid, PNL.
Pina la diferentierea intre parlamentare si prezidentiale, chestiunea implicarii in campanie a presedintelui nu s-a pus cu acuitate. Explicatia e data de suprapunerea – salutara, zic eu – a celor doua alegeri si prin asta, a celor doua campanii.
In 1990, 1992, 1996, 2000 si 2004, fiecare partid si-a dublat campania pentru parlamentare cu campania pentru prezidentiale. Ca jurnalist am participat la TVR la citeva confruntari intre candidatii la prezidentiale. Toti abordau in Programul lor chestiuni care tineau de Guvern si nu de presedintie. La intrebarea mea siciitoare – Cum veti reduce pretul laptelui, cita vreme Constitutia nu va da nici o prerogativa pentru asa ceva? toti imi raspundeau ca parlamentarele vor fi cistigate de partidul lor si, prin urmare, gratie Guvernului dat de partid, ei, presedintii, vor micsora pretul laptelui.
Nu s-a pus problema constitutionala si pentru ca prin reunirea celor doua alegeri se presupunea ca votul va fi la fel atit pentru presedinte, cit si pentru Parlament.
In 1990, 1992, 1996 si 2000, votul pentru Parlamentare si votul pentru prezidentiale au exprimat o tendinta generala a electoratului.
De aceea, in toate aceste momente electorale, romanii au votat cam la fel si Parlamentul si Presedintele. Alegerile din 2004 au adus cu ele o nuanta. Parlamentarele au fost cistigate de PSD+PC.
Primul tur a revenit candidatului acestei Aliante, Adrian Nastase. La al doilea tur, a invins candidatul Aliantei DA, Traian Basescu. Una dintre explicatii trebuie cautata intr-un fenomen care s-a manifestat si in 2014.
PSD-ul are marea slabiciune a ceea ce Lenin numea Betie de pe urma succesului.
Victoria la parlamentare si in primul tur a dat PSD-ului drogul multumirii de sine. Victoria la al doilea era de la sine inteleasa.
PSD-ul n-a luat in calcul extraordinara capacitate a lui Traian Basescu de a face fata situatiilor limita.
In timp ce structurile Aliantei DA erau pe cale sa se resemneze, Traian Basescu s-a mobilizat exemplar.
Tactica de succes a fost angajamentul ca-l va desemna premier pe Calin Popescu-Tariceanu, reprezentantul Aliantei. Avind in fata steagul unei sperante, structurile Aliantei s-au mobilizat exemplar.
2008 a adus cu sine primul scrutin parlamentar disociat de cel prezidential. Trecut prin experienta Referendumului din 2007, Traian Basescu s-a implicat cu discretie in favoarea PDL. Nici n-avea nevoie de implicare stridenta cita vreme romanii se obisnuisera cu un Traian Basescu jucator.
Alegerile din 2012, diferite si ele de alegerile prezidentiale, n-au pus problema implicarii prezidentiale.
Traian Basescu trecuse printr-un nou Referendum. Votul zdrobitor pentru suspendare ii rupea orice iluzie c-ar putea influenta in vreun fel soarta alegerilor in favoarea PNL.
Alegerile parlamentare din 2016 aduc cu sine o noutate absoluta: Implicarea violenta, fara pic de subtilitate, toanta, a presedintelui in campania electorala.
Aceasta implicare e lipsita de orice prudenta, ca sa nu spun bun-simt:
1) Timp de doi ani aproape, Klaus Iohannis a fost o prezenta discreta pe scena publica.
In ultimul timp insa, el pare a fi lovit de o agitatie egala cu nevroza.
Exploateaza orice posibilitate de a iesi in public si a spune ceva.
Numai ca spusele sale n-au nici o legatura cu postul de presedinte.
Toate sint interventii de chibit electoral.
2) Candidatul PNL pentru postul de premier e Dacian Ciolos.
Te-ai astepta ca Dacian Ciolos sa fie deosebit de activ electoral. Ei bine, Dacian Ciolos e discret ca un presedinte.
Prin contrast, Klaus Iohannis e ostentativ ca un candidat la functia de premier.
3) Klaus Iohannis incalca grav Constitutia.
Fata de aceasta infractiune nimeni nu ia atitudine.
Partidele de Opozitie vad in implicarea lui Klaus Iohannis un mijloc de prabusire a PNL. Da, dar Klaus Iohannis prabuseste si Constitutia. Presa, ONG-urile par resemnate in fata unei realitati tipic romanesti: Incalcarea Legii.
Sindromul Cit e sef il lingem, cind nu mai e il scuipam se manifesta nestingherit", incheie jurnalistul Ion Cristoiu.
O Lege stupida, votata de Parlamentul santajat de DNA, a restrins dramatic spatiul de publicitate electorala in campania propriu-zisa. Prin aceeasi lege, dovada de neclintit a nenorocirilor provocate de oportunismul moldovalah, inainte de startul cursei propriu- zise sint ingaduite spatii nelimitate pentru campania electorala. Evident, exploatind neghiobia asta, competitorii s-au grabit sa-si planteze panourile electorale peste tot unde locul a ingaduit. Cind se va declansa campania oficiala, panourile, bannerele vor fi luate.
Si astfel, Romania lui 2016, Romania cetatenilor turmentati, va infatisa un paradoxde Soldatul Svejk:
Chiar atunci cind va fi nevoie ca alegatorul sa fie tras de mineca pentru a fi atent la ofertele partidelor, publicitatea electorala va lipsi dramatic. In schimb, acum cind mai e pina la alegeri si alegatorul cauta sa descopere in jur publicitate la magazine ieftine si la leacuri atotputernice, Bucurestiul e plin de slogane si portrete (de fapt un singur portret, cel al lui Dacian Ciolos).
Urmaresc campaniile electorale, ca gazetar, din prima parte a lui 1990. De 26 de ani, asadar.
Am la activul de comentator nu mai putin de sapte campanii electorale pentru parlamentare (1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012). Lor trebuie sa le adaug si doua campanii prezidentiale separate de cele parlamentare (2000 si 2014).
Sint, iata, martor si comentator la cea de a 8-a campanie electorala. Despre fiecare dintre cele sapte campanii de pina acum am scris pe larg. Nu ma mai ostenesc sa caut textele scrise si publicate cu acest prilej.
Oricum comentariile despre campania din 1990 si despre cea din 1992 sint cuprinse in primele mele doua volume de Proza politica.
Din simpla amintire pot deosebi, prin raportare la campaniile anterioare, citeva premiere in cazul campaniei din 2016.
Voi incepe cu cea mai revoltatoare: Implicarea anticonstitutionala evidenta, stridenta, ostentativa a presedintelui Klaus Iohannis in campania electorala pentru parlamentare in ipostaza mizera de chibit electoral al unui partid, PNL.
Pina la diferentierea intre parlamentare si prezidentiale, chestiunea implicarii in campanie a presedintelui nu s-a pus cu acuitate. Explicatia e data de suprapunerea – salutara, zic eu – a celor doua alegeri si prin asta, a celor doua campanii.
In 1990, 1992, 1996, 2000 si 2004, fiecare partid si-a dublat campania pentru parlamentare cu campania pentru prezidentiale. Ca jurnalist am participat la TVR la citeva confruntari intre candidatii la prezidentiale. Toti abordau in Programul lor chestiuni care tineau de Guvern si nu de presedintie. La intrebarea mea siciitoare – Cum veti reduce pretul laptelui, cita vreme Constitutia nu va da nici o prerogativa pentru asa ceva? toti imi raspundeau ca parlamentarele vor fi cistigate de partidul lor si, prin urmare, gratie Guvernului dat de partid, ei, presedintii, vor micsora pretul laptelui.
Nu s-a pus problema constitutionala si pentru ca prin reunirea celor doua alegeri se presupunea ca votul va fi la fel atit pentru presedinte, cit si pentru Parlament.
In 1990, 1992, 1996 si 2000, votul pentru Parlamentare si votul pentru prezidentiale au exprimat o tendinta generala a electoratului.
De aceea, in toate aceste momente electorale, romanii au votat cam la fel si Parlamentul si Presedintele. Alegerile din 2004 au adus cu ele o nuanta. Parlamentarele au fost cistigate de PSD+PC.
Primul tur a revenit candidatului acestei Aliante, Adrian Nastase. La al doilea tur, a invins candidatul Aliantei DA, Traian Basescu. Una dintre explicatii trebuie cautata intr-un fenomen care s-a manifestat si in 2014.
PSD-ul are marea slabiciune a ceea ce Lenin numea Betie de pe urma succesului.
Victoria la parlamentare si in primul tur a dat PSD-ului drogul multumirii de sine. Victoria la al doilea era de la sine inteleasa.
PSD-ul n-a luat in calcul extraordinara capacitate a lui Traian Basescu de a face fata situatiilor limita.
In timp ce structurile Aliantei DA erau pe cale sa se resemneze, Traian Basescu s-a mobilizat exemplar.
Tactica de succes a fost angajamentul ca-l va desemna premier pe Calin Popescu-Tariceanu, reprezentantul Aliantei. Avind in fata steagul unei sperante, structurile Aliantei s-au mobilizat exemplar.
2008 a adus cu sine primul scrutin parlamentar disociat de cel prezidential. Trecut prin experienta Referendumului din 2007, Traian Basescu s-a implicat cu discretie in favoarea PDL. Nici n-avea nevoie de implicare stridenta cita vreme romanii se obisnuisera cu un Traian Basescu jucator.
Alegerile din 2012, diferite si ele de alegerile prezidentiale, n-au pus problema implicarii prezidentiale.
Traian Basescu trecuse printr-un nou Referendum. Votul zdrobitor pentru suspendare ii rupea orice iluzie c-ar putea influenta in vreun fel soarta alegerilor in favoarea PNL.
Alegerile parlamentare din 2016 aduc cu sine o noutate absoluta: Implicarea violenta, fara pic de subtilitate, toanta, a presedintelui in campania electorala.
Aceasta implicare e lipsita de orice prudenta, ca sa nu spun bun-simt:
1) Timp de doi ani aproape, Klaus Iohannis a fost o prezenta discreta pe scena publica.
In ultimul timp insa, el pare a fi lovit de o agitatie egala cu nevroza.
Exploateaza orice posibilitate de a iesi in public si a spune ceva.
Numai ca spusele sale n-au nici o legatura cu postul de presedinte.
Toate sint interventii de chibit electoral.
2) Candidatul PNL pentru postul de premier e Dacian Ciolos.
Te-ai astepta ca Dacian Ciolos sa fie deosebit de activ electoral. Ei bine, Dacian Ciolos e discret ca un presedinte.
Prin contrast, Klaus Iohannis e ostentativ ca un candidat la functia de premier.
3) Klaus Iohannis incalca grav Constitutia.
Fata de aceasta infractiune nimeni nu ia atitudine.
Partidele de Opozitie vad in implicarea lui Klaus Iohannis un mijloc de prabusire a PNL. Da, dar Klaus Iohannis prabuseste si Constitutia. Presa, ONG-urile par resemnate in fata unei realitati tipic romanesti: Incalcarea Legii.
Sindromul Cit e sef il lingem, cind nu mai e il scuipam se manifesta nestingherit", incheie jurnalistul Ion Cristoiu.
santajat lege paradox dacian ciolos klaus iohannis
Din aceeasi categorie
© 2024 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1107 (s) | 43 queries | Mysql time :0.005857 (s)
Comentarii (0)