Cea mai lunga partida de sex din istorie nu apartine vreunei actrite porno si nici nu s-a desfasurat recent. Cel mai lung maraton sexual apartine reginei Messalina, sotia imparatului Claudius, care, conform scrierilor istorice, ar fi provocat-o pe o prostituata, pentru a vedea care rezista sa faca sex mai mult.

Prostituata a renuntat dupa 24 de ore de sex, in timp ce Messalina a „rezistat” 25 de ore, timp in care a facut sex cu 25 de barbati. Dezvaluirile ii sunt atribuite istoricului Dio Cassius (155-229 d.Hr).

Valeria Messalina a fost cea de a treia sotie a imparatului roman Claudius, potrivit historia.ro. Dio Cassius ne relateaza despre ea ca „traia in desfrau si silea si pe celelalte femei sa se prostitueze. Pe unele le obliga sa se supuna la actul sexual chiar in palat, in prezenta si sub ochii barbatilor lor. Pe acestea, care acceptau asa ceva, le iubea si le favoriza, iar pe barbatii lor ii atragea de partea ei prin tot felul de cinstiri si functii inalte. Alte familii in schimb, care nu se injoseau cu asemenea murdarii, erau tinta urii ei, daca nu si victime”.

Aceste comportari nu au fost mult timp cunoscute de catre imparatul Claudius, subjugat cu totul de catre mai tanara sa nevasta. Messalina trimitea sclave sa se culce cu imparatul, ca sa-i sustraga atentia de la faptele ei. Platea, asadar, tacerea sau ii pedepsea pe toti cei care vroiau sa-i denunte desfraul.

Printre amantii Messalinei, Dio Cassius il mentioneaza si pe Mnester. Desi la inceput refuza avansurile imparatesei, Mnester devine amantul acesteia, pentru ca insusi Claudius ii ordona se se supuna tuturor poruncilor Messalinei.

Multa vreme Messalina a putut sa se bucure de sprijinul unor sustinatori si adulatori. Printre acestia se numara si Lucius Vittelius, tatal viitorului imparat. El o sustinea pe imparateasa in toate prinvintele, inclusiv si in cazul lui Valerius Asiaticus. Si libertul Narcissus ii este, initial favorabil Messalinei, ca in final sa ajunga cel mai aprig dusman al acesteia. De retinut este episodul Appius Silanus, cand comploteaza impreuna impotriva acestuia. In surse sunt citate numele multor victime „vinovate” ca se opuneau vietii duse de Messalina, sau ca starneau interesul si lacomia acesteia, prin averea lor. Filozoful Seneca a fost un „caz” fericit, alegandu-se doar cu un exil in insula Corsica.

Copiii, Octavia si Britannicus, i-au asigurat o pozitie temeinca pe langa tron. Aceasta nu a primit totusi titlul de Augusta. Stim ca era stapana pe vointa lui Claudius si se aliase chiar cu unii liberti ca sa-l inspaimante pe imparat cu spectrul unor comploturi.

Din textele lui Tacitus, Messalina merge ca o nimfomana, avida de a avea cat mai multi amanti. Marea pasiune a vietii Messalinei a fost Caius Sillius, daca si aceasta a fost intr-adevar sincera.

Influenta exercitata de Messalina asupra lui Claudius a fost destul de puternica. A fost numita chiar si „geniul cel rau” al lui Claudius. Unii istorici admit ca ea era foarte tanara si ca a fost o unealta, manipulata de catre experimentatii curteni, functionari imperiali si oameni politici. Ea si suporterii sai, cum am remarcat si mai sus, impulsionau angoasele si spaimele lui Claudius, ca sa-l determine sa-i lichideze fizic pe inamicii lor sau pe cei destestati de ei din diferite si felurite motive. O avem pe Messalina prezenta la sarbatorirea triumfului sarbatorit de Claudius dupa cucerirea Britaniei: „sotia imparatului, Messalina, a urmat intr-o trasura carul triumfal al acestuia”. Totusi, amestecul in activitatea cancelariei, nu i-a permis Messalinei cu adevarat sa controleze in mod constant birourile acesteia, scrinia.

Izvoarele literare ii atribuie Messalinei si alte vicii. Aceasta dorea cu aviditate sa acapareze mari cantitati de numerar si parcuri, domenii. Messalina nu era interesata de problemele de stat decat numai in masura obtinerii unor profituri personale. Este pretins si faptul ca Messalina, profintand de pozitie detinuta, ar fi vandut privilegii, comandamente militare, monopoluri acordate de catre stat, chiar si calitatea de cetatean roman. Se pare ca ar fi obtinut si crutarea unor liberti meschini si a anumitor conspiratori impotriva propriului ei sot „contra cost”, in schimbul unor sume de bani.