Luca Iclodean, romanul care a fost ranit grav in atacul armat din 2 octombrie de la Las Vegas, a vorbit pentru prima data despre atac, multumindu-le celor care l-au sprijinit si i-au trimis mesaje de sustinere si spunand ca incidentul l-a marcat pentru tot restul vietii si ca acum are cosmaruri si se simte in pericol de fiecare data cand merge in locuri publice.

Luca Iclodean, care a stat mai bine de o saptamana la terapie intensiva, spune, intr-un mesaj publicat pe Facebook, ca, desi se astepta la un atac in Las Vegas, nu ar fi crezut niciodata ca el va fi o victima intr-o astfel de circumstanta. Tanarul de 24 de ani rememoreaza momentul atacului, dar si clipele care au urmat.

”Din pacate, cu tot terorismul din aceasta lume, ma asteptam la un atac aici in Las Vegas. Nu as fi crezut niciodata, insa, ca voi fi victima unui atac. Dupa cum cei mai multi dintre voi stiti, faceam parte din echipa de la bar, lucrand tot weekendul la Route 91. Nu voi reusi niciodata sa exprim teama pe care am simtit-o in secunda in care am auzit acel sunet oribil… Am stiut imediat ce insemna. Vreau sa precizez ca am fost impuscat in mai putin de un minut de cand a fost deschis focul. M-am ascuns intr-o remorca pentru bere, sperand ca atacatorul nu va ajunge la mine. Glontul a trecut prin usa si m-a lovit in spate. Chiar in spatele inimii”, a povestit Luca Iclodean.

”Din fericire, glontul nu a trecut prin inima, ci a coborat cumva, in diagonala, abia atingand o vertebra si ajungand in plamanul drept. Am suferit o interventie chirurgicala in care au fost indepartate doua treimi din plaman. Dupa cum am spus, nu pot exprima teama pe care am simtit-o in acea noapte… Insa, imaginati-va doar ca asteptati acolo, acceptand faptul ca probabil acolo vi se va incheia viata si ca nu va veti mai vedea niciodata persoanele iubite. Tot ce imi doream era sa ii spun mamei mele cat de mult o iubesc. Voiam sa le spun tuturor cat de mult ii iubesc si sa simt imbratisarea calda a mamei pentru ultima data”, a continuat el. 

Tanarul si-a insotit mesajul cu o fotografie in care apare zambind, zambet despre care spune ca ascunde multa durere fizica si emotionala. El spune, insa, ca este recunoscator ca este in viata si ca in prezent se recupereaza acasa.

”Ultimul lucru pe care mi-l amintesc de dinainte de operatie este ca ma aflam in camera de urgente, cineva ma tinea de mana si imi spunea: «Familia ta este aici, o voi aduce pe mama ta, bine?» si apoi am incetat sa mai lut, am inchis ochii si… S-a intamplat un miracol si i-am redeschis. Am deschis ochii dupa operatii, intr-o camera de spital la SICU si eram inconjurat de oameni dragi. Nu puteam sa cred ca ii vad. Ma aflu pe drum spre recuperare, iar zambetul care apare pe fata mea in aceasta fotografie arata cat de recunoscator sunt sa fiu in viata. Totusi, in spatele acelui zambet se afla multa durere, fizica si emotionala. Acum nu mai sunt la spital, ma recuperez in confortul casei mele, dar am un drum lung inainte”, a spus el.

Luca Iclodean a adaugat ca, desi ranile fizice i se vor vindeca la un moment dat, atacul armat l-a marcat pentru tot restul vietii.

”Ranile fizice se vor vindeca la un moment dat, dar ceea ce s-a intamplat in acea noapte… Voi pastra cu mine, fara sa vreau, pentru tot restul vietii. Am cosmaruri. Sunetele puternice care apar brusc ma fac sa tresar si sa simt teama. De fiecare data cand merg intr-un loc public ma gandesc: «Nu esti in siguranta, naivule, oricine poate incepe sa traga focuri de arma oricand doreste». Am aproape 24 de ani si o rog pe mama sa vina sa petreaca noaptea cu mine, pentru ca sa dorm langa ea pare sa fie ceea ce ma linisteste in prezent”, a adaugat el.

”Dispozitia mea se schimba foarte des. Obisnuiam sa zambesc si sa rad tot timpul. Am luptat sa obtin fericirea in ultimii ani si tocmai reusisem sa o dobandesc… Acum sunt speriat ca intr-o noapte, un barbat  imi poate lua asta apasand o singura data pe un tragaci. In timpul noptii ma simt gol. In prima noapte in care am dormit singur, am reusit sa plang, in sfarsit. Ceea ce pentru mine nu este usor, ci aproape imposibil. Am plans pentru aproximativ 30 de secunde si imi doream sa continui sa plang intreaga noapte, pana sa adorm – nu reusesc sa ma eliberez, iar asta face lucrurile mai dificile. Totul s-a schimbat, totul este diferit. Imi este dor de vechea mea persoana si imi vreau vechea viata inapoi. Insa, trebuie sa imi aduc aminte ca macar inca am o viata”, a mai povestit tanarul.

El a mai spus ca ”il doare inima” pentru victimele care nu au supravietuit atacului si pentru familiile acestora si ca toti cei care l-au sprijinit sunt eroi.