News Flash:

Mesajul de Pasti al Mitropolitului Banatului

2 Mai 2016
218 Vizualizari | 0 Comentarii
mitropolit
Mitropolitul Banatului IPSS Ioan transmite mesajul de Paști credincioșilor din Banat.



† IOAN,

Din mila lui Dumnezeu,

Arhiepiscop al Timișoarei și 

Mitropolit al Banatului  

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace

de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,

părintească binecuvantare.

                                                                        „Indrăzniți. Eu am biruit lumea“ 

                                                                                                          (Ioan 16, 33)

Hristos a înviat!

Iubiţii mei fii duhovnicești,

Binecuvantat să fie Dumnezeu, Care ne-a ajutat ca, după un urcuș pe scara postului, să ne bucurăm de acest mare praznic al Luminii. Dangătele de clopot și răsunetul de toacă ne-au chemat în bisericile și mănăstirile noastre, de unde să primim lumina Invierii lui Hristos. Niciodată nu a fost pe pămant o asemenea revărsare de lumină ca la acest praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. La Inviere, Hristos Domnul a lăsat pace și lumină în inimile Sfinților Săi Apostoli și a Preacuratei Sale Maici.

    Lumina Invierii este mai presus de lumina soarelui, iar dacă lumina soarelui se va sfarși, lumina Invierii va rămane veșnic. Această lumină rămane mărturie în veșnicie că Cel Ce a spus despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii“ (Ioan 8, 12) a biruit întunericul în care zăcea omul în urma căderii în păcat. Păcatul a coborat lumea în întuneric și a stins lumina din univers. Hristos a venit în lume ca să alunge păcatul din inima omului și să facă loc luminii Invierii. Astfel, omul poate să se bucure în veșnicie de darul Invierii lui Hristos.

Lumina Invierii lui Hristos nu o putem înțelege prin studiul ei sub aspect fotonic ca lumina soarelui, pentru că lumina soarelui este mai palidă decat umbra luminii Invierii Mantuitorului. Hristos este Soarele fără asfințit. Lumina Invierii este bucurie în Duhul Sfant. Această lumină omul nu o poate vedea decat cu ochii săi duhovnicești. Așa cum la lumina soarelui cresc florile campului, tot așa la lumina Invierii, prin Duhul Sfant, cresc sufletele oamenilor.

    Lumina Invierii este dătătoare de viață, dar nu orice fel de viață, ci viață veșnică. Mintea omului este ogorul unde Hristos seamănă această lumină. De aici avem în graiul nostru romanesc și expresia: „om luminat“. Hristos dorește să fim fii ai Luminii celei de Sus.

    Martorii luminii Invierii nu mai sunt astăzi printre noi, însă la orice praznic al Invierii Domnului avem parte de bucuria luminii Invierii Sale. Azi a înveșmantat Dumnezeu creația Sa în lumină, așa cum a fost ea la început. Toți cei care s-au ostenit cu postul, cu rugăciunea și cu milostenia azi sunt îmbrăcați în lumina Invierii lui Hristos. Această lumină va fi hrana veșniciei noastre. Lumina Invierii nu mai are înserare, ea are doar răsărit. Ferice de omul care va avea parte de răsăritul luminii lui Hristos. 

    Cată seninătate și bucurie se așază pe fața unui osandit la moarte atunci cand i se spune: „ai fost iertat“, dar cată bucurie trebuie să fie în sufletul omului cand, la Invierea lui Hristos, primește vestea că a fost salvat din moartea cea veșnică. Această bucurie o vedem azi pe fețele celor care cred în Inviere. Răstignitul a trecut prin casa morții și a sfăramat-o, ca niciunul dintre pămanteni să nu mai rămană acolo, în întunericul neiubirii și al suferinței. De azi omul nu se mai îndreaptă spre moarte, ci se îndreaptă spre marea responsabilitate ce vine din nemoarte.

Iubiți frați și surori în Domnul,

    Oare ne-am răstignit noi în acest post patimile pe Golgota inimii noastre, am îngropat noi omul cel vechi (cf. Rom. 6, 4) cu Hristos, pentru ca împreună cu El să învieze întru făptură nouă (cf. II Cor. 5, 17)? Hristos ne cheamă azi la înnoirea vieții. Sfantul Apostol Pavel le spune romanilor: „După cum Hristos a înviat din morți (…), așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții“ (Rom. 6, 4). Astfel, făptura cea nouă trăiește întru dragoste, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credință, blandețe (cf. Gal. 5, 22-23).

    Iubite mame creștine, aprindeți din fragedă pruncie candela credinței în inimile pruncilor pe care vi i-a dat Dumnezeu, aprindeți lumina în sufletul lor, așa cum s-a aprins acum, în această tainică noapte, lumanare de la lumanare. Sărbătoarea Invierii o trăim în comuniune sfantă unii cu alții, căci unii altora ne suntem mădulare (cf. Rom. 12, 5). Eu pot fi brațul tău atunci cand ești la necaz. Să iertăm celor care ne-au greșit și să ne îmbrăcăm azi în veșmantul de lumină al iubirii care nu cade niciodată (cf. I Cor. 13, 8). 

    „Indrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33) le-a spus Hristos Apostolilor și ucenicilor Săi, iar nouă, celor de azi, ne spune: „Indrăzniți, iubiți-i pe semenii voștri“!

Iubiți credincioși,

    Mormantul luminii s-a făcut cărare spre Cer pentru Hristos Domnul. Și al nostru mormant va fi cărare spre Invierea cea de obște pe care ne-a dăruit-o Hristos Domnul prin Invierea Sa. Stelele cerului se veștejesc, însă lumina Invierii lui Hristos nu apune niciodată. Lumina ne așteptă să intrăm în bucuria ei la capătul cărării ce trece prin mormant. Prin Invierea Domnului nostru Iisus Hristos a încetat a se mai auzi în univers glasul morții. De la acest praznic al Invierii omul este chemat să trăiască în simfonia luminii. Omul nu este o taină pentru Dumnezeu. El dorește ca omul să trăiască în simfonia luminii Sale și să evadeze din periferia vieții celei fără de Hristos. Fericit e omul care în viața lui a strans un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale cand va judeca viii și morții. Omul își spală sufletul în lacrimile pocăinței, căci lacrima este sangele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.

Iubiții mei fii duhovnicești,

    In Duminica dinaintea începerii Postului Mare, Biserica ne aduce aminte de izgonirea lui Adam din Rai, iar azi, pe langă Invierea Domnului, ne mai aducem aminte și de întoarcerea lui Adam în Rai. Iată că şi în acest post Hristos l-a căutat pe Adam, dar și pe noi, ca să ne ridice din umbra morții și să ne așeze în lumina Invierii. Prin Invierea Sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a smuls din brațele timpului și ne-a așezat pe aripile veșniciei. Hristos a fost o Persoană reală, a fost împuns cu sulița, iar din trupul Lui a curs sange. Candela care s-a aprins la Invierea lui Hristos nu se va stinge niciodată, pentru că în ea a pus Hristos nu untdelemn, ci Sangele Său. Candela Sangelui luminează veșnicia.

Iubirea nu ne deschide perspectiva unor amintiri din viitor, ci a unui astăzi veșnic. Astăzi Hristos ne-a dăruit, prin Patima și Moartea Sa, dreptul la înviere. Pană azi eram sortiți să ajungem în casa morții, iar de astăzi Hristos îi oferă omului dreptul la înviere, dreptul la veșnicie. Este cel mai mare dar pe care-l poate da Hristos omului, însă impune și o mare responsabilitate: a răspunde în veșnicie de tot ce ai făcut pe acest pămant. Azi se pune pe umerii omului bolta veșniciei. Viața o primim în dar, iar veșnicia, prin Jertfa lui Hristos. Hristos a luat pe umerii Săi Crucea ca tu să porți pe umerii tăi veșnicia. Povara sau bucuria ei. Dumnezeu l-a creat pe om și i-a dăruit vocația veșniciei, vocația fericirii, vocația iubirii, dar și libertatea de a alege. Tu, frate creștine, ce ai ales?!

    Sfanta Evanghelie ne spune că mormantul era gol cand au ajuns femeile mironosițe. Giulgiurile zăceau singure în mormant (cf. Luca 24, 12). Și totuși Hristos S-a înălțat la Cer înveșmantat nu într-o cămașă țesută din fir de in, ci țesută din păcatele noastre. S-a îmbrăcat în păcatele noastre luandu-le asupra Sa, iar El ne-a îmbrăcat pe noi cu Sine. Ne-am îmbrăcat cu Hristos Care devine veșmantul veșniciei noastre. Mare este taina Invierii: moartea naște viață!

    Dacă pană la Hristos mormantul era ușa casei morții, de acum el devine ușa Raiului. Moartea este doar o lacrimă pe obrazul istoriei. Hristos a experiat viața omului în integralitatea ei, de la suferință și pană la moarte. Bătălia dintre moarte și viață nu a avut martori. Maria Magdalena nu zice că a văzut Invierea, ci zice că a văzut pe Domnul Care a biruit moartea (cf. Ioan 20, 18). Aceea era prima noapte care a fost mai luminoasă decat cea mai strălucită zi. Acum se naște ziua a opta, cea care va avea doar răsărit.

    Istoria este martorul vieții, spuneau cei din vechime. Noi mai putem spune că istoria a fost martoră și a vieții și a Inălțării la Cer a Inviatului Hristos. Azi, chiar dacă privim mormantul gol, istoria ne spune al cui a fost acest mormant și cand a trecut Hristos „dincolo“, în metaistorie. Hristos Domnul zice: „Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine se va mantui; și va intra și va ieși și pășune va afla“ (Ioan. 10, 7). Faptele reținute de istorie au fost reale, însă realitatea nu are timp, ea transcende timpul și trece în veșnicie. Dandu-ne Hristos darul Invierii și al veșniciei, ne face să ne întărim credința că omul are rădăcini în Cer. Cei care au avut rupere de gandire au încercat boicotarea istoriei și n-au ascultat tăcerea lui Dumnezeu, adică mormantul gol al lui Hristos. Din simfonia vieții pămantești a lui Hristos rămăsese doar cortina, giulgiul zăcand (cf. Ioan 20, 5). Iar dincolo de această cortină începe ultimul act, veșnicia. Astăzi ne naștem întru Inviere și primim accesul la cultura de „dincolo“. Prin Revelație, noi aparținem unei culturi cerești. Sunt oameni care refuză să aparțină unei astfel de culturi; ei intră în categoria celor care refuză de „a fi“. Noi, cei ce credem în Inviere, aparținem culturii și civilizației lui Hristos.

Iubiţii mei fii duhovnicești,

    Prin Jertfa Sa pe Cruce, Hristos Domnul ne-a redat bucuria vieții și darul de a dobandi viața veșnică. Iertați-vă, iubiți-vă, mangaiați-vă și ajutați-vă, pentru a ajunge fii iubiți ai lui Dumnezeu.

    Praznicul Invierii Domnului să aducă lumină și pace în inimile noastre și în țara noastră. Vă îndemn părintește să zicem împreună cu Sfantul Antim Ivireanul: „Voi întoarce cuvantul meu către tine, Țară creștină, și dimpreună cu tine mă voi bucura“ (Cazania la Sfinții Apostoli Petru și Pavel). 

Praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor să vă înmulțească bucuria vieții.

    Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfant să fie cu voi cu toți!

Hristos a înviat!

Al vostru, al tuturor, 

de tot binele voitor,

† Ioan 

al Banatului

ioan
Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1100 (s) | 24 queries | Mysql time :0.021682 (s)

loading...