Deseori ni se intampla sa-i auzim zicand ca le este greu sa se roage. Din pacate si noua ni se intampla adesea sa ne slabeasca credinta, cand suntem intr-o situatie grea sau atunci cand ni se pare ca rugaciunea noastra ramane fara raspuns. Suntem demoralizati, uneori renuntam sa ne mai rugam. Daca ne-am purta cu Domnul ca si cu un Parinte iubitor, daca am crede cu tarie in cuvantul Sau, n-am inceta niciodata sa ne rugam. Deseori se intampla ca Domnul sa nu ne raspunda indata, din motive care ne raman ascunse, dar asta nu inseamna ca nu ne aude.

Cand Mantuitorul a fost chemat la Lazar, care era pe moarte, pe care-l iubea numindu-l prietenul Sau, El a zabovit, lasand sa treaca doua zile pana cand a ajuns in Betania. O asemenea atitudine ar putea sa ne mire, dar acum ne dam seama de ce a zabovit. A venit dupa ce Lazar murise, cand surorile si apropiatii lui nu mai asteptau nimic de la Iisus… Dar, cand totul parea terminat, Domnul l-a intors la viata pe Lazar, a prefacut plansul in bucurie, aratandu-le tuturor slava si maretia lui Dumnezeu.


Deseori Dumnezeu procedeaza asa si cu noi. Ne rugam cu mare sarg, alergam de mai multe ori, cu lacrimi, inaintea Lui, dar tot ceea ce ne provoaca durere ramane neschimbat. Doar Domnul stie de ce nu a raspuns de indata rugaciunii noastre. Sa nu cadem in disperare, sa fim convinsi ca El ne aude, fiindca s-ar putea ca, in clipa cand ni se va parea ca nu mai e nimic de facut, sa apara izbavirea! Sa tinem minte ca El, Milostivul, Atotputernicul poate face neinchipuit mai mult decat ne putem imagina. Sa nu-L suparam cu putina noastra credinta, sa fim convinsi ca rugaciunea noastra sincera va fi intotdeauna ascultata si ca va primi raspuns, spre binele nostru.

Extras din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Ed. Sofia

preluat de pe ganduridinierusalim