Neprimirea in biserica a unei femei aflate la perioada menstruatiei sau in lauzie este o traditie invechita si desueta, care isi are originile in Vechiul Testament.

In conceptia iudaica, femeia a fost asociata deseori cu impuritatea insasi, iar menstruatia lunara a femeii, un fenomen fiziologic cu care s-a nascut, asa cum sunt si polutiile in cazul barbatilor, a fost privit cu dispret si calificat ca impuritate, scrie adevarul.ro. Aceeasi atitudine era si in cazul femeii care a nascut. Asist. univ. drd. Maxim Vlad, de la Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii  „Ovidius” Constanta, spune ca aceasta conceptie privitoare la curat si necurat porneste de la cele doua carti ale Pentateuhului: Leviticul si Deuteronomul. „Poruncile date in cele doua carti aveau indeosebi un caracter exterior, de ritual si de tehnica a ritualului, chiar daca erau privite simultan si ca legi morale. Prescriptiile rituale erau importante datorita efectului pe care l-au imprimat fiintei vitale a neamului lui Israel intrucat aceste jertfe implicau chiar daca simbolic - predarea poporului catre Iahve prin oferirea sangelui victimei, deci a vietii insasi cuprinse in sange. Jertfa - sange - viata - moarte sunt datele religioase prin care se exprima alianta neamului ales dupa revenirea in pamantul fagaduintei“. Actiunea jertfirii il transforma, pe loc, pe cel pacatos, nelegiuit, in om curat, sfintit. La evrei, sangele era sfintit numai in cadrul sacrificiilor. In afara varsarii sangelui in ritualurile sacrificiale, oricare alta varsare de sange, orice alta curgere de sange este considerata a fi la polul opus sfinteniei. In aceste alte situatii era considerat necurat. 

Acest tip de gandire rezultand din traditia iudaica a condus la aprecierea ca impure a femeilor expuse lunar la pierderea sangelui. In textele Vechiului Testament se specifica faptul ca femeia este necurata nu doar din cauza curgerii sangelui, ci ea era facuta raspunzatoare pentru aceasta curgere. Aceeasi vina plana asupra femeii si in perioada lauziei de 40 de zile, ea fiind socotita necurata pentru pierderea sangelui chiar daca a dat viata. Iisus Hristos a desfiintat toate tabu-urile legii mozaice Odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu si cu predicarea Evangheliei, femeia a dobandit un nou statut, fiindu-i recunoscuta demnitatea umana si egalitatea in plan spiritual si social cu barbatul. Atitudinea Mantuitorului Hristos si a apostolilor sai in Noul Testament fata de categoriile pur si impur, specifica parintele Maxim Vlad, asa cum aceasta era profesata de iudaism, este radical diferita. In invataturile sale, Hristos a pus accent pe curatia morala si nu pe cea ceremoniala.