Cetatea Jdioarei, supranumita de localnici 'a haiducilor', va fi promovata, luni, de Ziua Internationala a Monumentelor Istorice si a Siturilor, de Directia Judeteana de Cultura (DJC) Timis, printr-o expeditie dedicata copiilor. 

'Va fi o intamplare men'ita se scoata din uitare un loc special. Evenimentul intitulat 'Istoria, altfel - Cetatea Jdioara ne va arata ca Cetatea este un punct esential pe harta monumentelor istorice din judetul Timis, dar din pacate este prea putin cunoscuta. Proiectul isi doreste sa fie un prim pas in promovarea locului si a zonei', se arata intr-un comunicat al DJC Timis. 

A fost ales un proiect cu copii atat pentru ca Ziua Internationala a Monumentelor Istorice coincide anul acesta cu prima zi din Saptamana Altfel, cat si pentru ca este esential ca elevii de azi sa inteleaga istoria asa cum trebuie. 

'Sa o inteleaga si sa o respecte. Ne-am propus sa le-o facem mai accesibila. Tocmai de aceea, pe langa excursia propriu zisa la Cetate, le-am pregatit si o serie de activitati atractive, evident legate de istorie', spune Victor Bunoiu, consilier Arheologie DJC Timis, coordonator al proiectului. 

Eroi ai acestei experiente inedite sunt 70 de copii de la scolile din Giroc si Criciova, care vor avea parte de o excursie ghidata pana la Cetate si mai apoi, de o serie de ateliere interesante. Ei vor invata sa traga cu arcul, sa modeleze amulete si sa cante la instrumente medievale. 

Ruinele Cetatii Jdioara fac parte din categoria monument istoric A, fiind construita pe un platou cu trei pante abrupte si acces doar dinspre vest, pe Valea Timisului. 

Cetatea este atestata documentar ca cetate regala in anii 1320, 1322, 1323 si 1329, cand este mentionat Dionisie Szechy, mare stolnic si castelan de Mehadia si Jdioara. 

Constructia propriu-zisa a cetatii este insa anterioara acestui reper cronologic, intrucat facea parte din sistemul de fortificatii al regatului maghiar consolidat dupa invazia tatara din 1241. 

Destinul Jdioarei a fost de la bun inceput cel al unei cetati regale, aflate sub jurisdictia Banului de Severin, ulterior a Banului de Caransebes si Lugoj. Cetatea a functionat ca resedinta nobiliara si scaun de judecata, precum si ca resedinta de comitat sub jurisdictia Banului de Severin, avand in subordine cetatea Lugojului. 

In 1337, cetatea este ocupata de rasculati care cereau autonomie fata de Banul de Caransebes, iar apoi asediata si cucerita de Loszonczy Ladislau (viitor Ban de Severin). 

Cetatea s-a aflat in stapanirea lui Petru Petrovici, comite de Timisoara, intre 1548 si 1552, iar ulterior, locatia mai multor confruntari cu trupe otomane in secolele XVI-XVII. A fost asediata si de trupele lui Mihai Viteazul, sub comanda lui Baba Novac in luna mai a anului 1600, cand au fost provocate distrugeri partiale in coltul de sud-est, dupa un bombardament de artilerie de 29 de zile. 

Rolul defensiv al Cetatii Jdioara se incheie odata cu anul 1688, cand este cucerita de trupe habsburgice. 

Conform Tratatului de la Karlowitz din 1699, Imperiul Otoman pastra Banatul toate fortificatiile, cu exceptia cetatii Timisoarei, si au trebuit demolate, inclusiv Cetatea Jdioara. Cetatea este parasita si distrusa partial la inceputul secolului al XVIII-lea. 

In secolul al XVIII-lea, cetatea este utilizata de haiduci, ca loc de refugiu pentru participantii la rascoala antihabsburgica. Trupele imperiale asediaza cetatea si generalul Lentului ordona incendierea sa dupa cucerire, la 29 ianuarie 1739, iar 50 de haiduci capturati sunt executati sub ziduri din ordinul aceluiasi general. Dupa aceasta data, cetatea devine cariera de piatra pentru localnici. AGERPRES