Arthur Loibl, fost pasager al submarinului Titan, a plătit 111.000 de dolari pentru a se coborî la epava Titanicului. Germanul, pasionat de senzații tari, recunoaște că a fost o misiune extrem de periculoasă.

Cu doi ani în urmă, Arthur Loibl s-a aventurat în adâncurile mării alături de exploratorul francez Paul-Henry Nargeolet și de fondatorul OceanGate, Stockton Rush, ambii pieriți într-o tragedie.

”Nu îmi este uşor să vorbesc. Am pierdut doi prieteni şi alţi trei oameni care au fost în acest submarin şi ştiu că am fost acum doi ani în acelaşi loc şi îmi este foarte greu să accept şi să înțeleg ce s-a întâmplat acolo.  

A fost în august 2021, am fost la o săptămână împreună (n.red. cu Rush şi Nargeolet, doi dintre pasagerii care au murit pe Titan)  pe nava mamă, pe Artic Horizon. Am realizat pericolul, principala mea problemă a fost că nu vom ajunge pe fundul oceanului pentru că majoritatea misiunilor au avut probleme tehnice, mai ales cu bateria şi sistemele electrice. Dar că s-ar putea termina cu decesul meu, nu, nu m-am gândit la asta nicio secundă.

Scufundarea durează două ore şi jumătate. Iar timpul de la nava mamă până la intrarea în apă a fost, de asemenea, de aproape două ore, deoarece am avut probleme mecanice. A trebuit să ne aducă înapoi la nava mamă. Greutățile de echilibrare din stânga şi din dreapta submarinului au fost slăbite pe partea dreaptă. Iar în submarin nu poţi sta în genunchi, nu poţi sta în şezut. Nu există scaune înăuntru, nu există nimic.

Este într-adevăr un spaţiu foarte mic. Am ajuns la Titanic. Am stat trei ore lângă Titanic. L-am văzut de două, trei ori pe fiecare parte. Am văzut o mulțime de imagini minunate. Singurul lucru neplăcut a fost temperatura de 4 grade, dar în rest totul a fost în regulă. Este întuneric. Nu vezi nimic, dacă nu am fi avut lumină de la submarin, nu am fi văzut nimic. 

După aflarea veștii, starea mea a fost foarte proastă, nu am dormit de luni până ieri. Am fost foarte abătut. E greu de spus. Îi cunoșteam pe aceşti oameni. E groaznic. Inima îmi arde. E trist. E greu de descris ce simt. Şi ieri, când a venit confirmarea că a fost o implozie, stăteam acolo şi aveam lacrimi în ochi, plângeam ca un copil mic. A fost o noapte grea pentru mine. 

Am decis să merg în acea expediție. Ideea s-a născut 2016, la Polul Sud, împreună cu prietenii mei din Rusia, Canada, SUA şi Anglia. Vorbeam despre ce putem face în continuare. Aveam un sistem. Avem deja biletul meu pentru spaţiu. Şi am spus că ar fi frumos să mergem la o explorare de mare adâncime.

A fost foarte periculos şi într-adevăr acum pot spune că a fost o călătorie kamikaze”, a transmis pentru Antena 3 CNN, Arthur Loibl.