Fie ca sunt parazitare, virale sau bacteriene, infectiile pot duce la marirea splinei. Mononucleoza este o infectie determinata de virusul Epstein-Barr si se manifesta prin febra, dureri de cap, oboseala si respiratie ingreunata. De obicei, trece de la sine in decurs de cateva saptamani, insa principala complicatie este marirea splinei, iar in cazuri extreme se ajunge si la ruperea ei.

Toxoplasmoza se ia prin contactul cu alimente contaminate sau cu fecale de pisica infestate, iar una dintre simptomele ei este splina marita. In ceea ce priveste infectiile bacteriene care afecteaza buna functionare a splinei, cele mai periculoase sunt septicemiile, tuberculoza si endocardita bacteriana subacuta (infectia valvelor inimii sau a invelisului sau intern).

Deoarece ficatul si splina filtreaza sangele din organism o afectiune a ficatului poate duce la marirea splinei, pentru ca aceasta va depozita sangele in loc sa-l trimita mai departe. Cand ambele organe se maresc se poate instala senzatia de balonare, iar pofta de mancare scade. Cele mai frecvente afectiuni ale ficatului care afecteaza splina sunt ciroza hepatica, fibroza chistica si tromboza venei porte, cea care dreneaza sangele din intestine spre ficat.

Splina filtreaza si elimina din sange celulele imbatranite, asadar atunci cand organismul este afectat de leucemie, de pilda, splina sufera, deoarece se confrunta cu un exces de celule sanguine. Aproape jumatate din bolnavii de leucemie au splina marita, insa aceasta afectiune poate fi intalnita si in cazul cancerului metastazat la splina sau a limfoamelor Hodgkin si non-Hodgkin.