Primele monede romanesti au aparut imediat dupa intemeierea Principatelor Moldovei si Tarii Romanesti in secolul XIV.

In Tara Romaneasca, prima emisie de monede este facuta de Vladislav Vlaicu, acestea aveau pe ele batuta stema tarii care era acvila cu crucea in cioc, monedele purtau denumirea de ducati, dinari si bani, fiind realizate din argint. Cativa ani mai tarziu apar si in Moldova primele monede batue sub domnia lui Petru Musat, monede realizate tot din argint ce purtau denumirea de grosi.

Mai tarziu in timpul lui Mircea cel Batran, a fost batuta si pusa in circulatie in Tara Romaneasca, ducati cu chipul lui Iisus Hristos. Designul monedelor erau inspirate de modelul bizantin, acest model fiind adoptat de toate popoarele ortodoxe din peninsula Balcanica.

Odata cu intrarea sub dominatie otomana a tarilor romane, emisia de monede a incetat, fiind batue monede rar, cu ocazia a diverse evenimente, cum ar fi urcarea pe tron a unor domnitori, sau cu ocazia anumitor aniversari, acestea nefiind puse in circulatie, Tarile Romane nemaiavand drept de a mai bate moneda proprie. Emiterea de moneda proprie era vazuta de catre Imperiul Otoman ca semn de independenta, si era un lucru de neacceptat.
In secolele in care Tarile Romane s-au aflat sub influenta Imperiului Otoman, pe teritoriul lor au circulat diverse monede straine. In secolul XVIII, in aici circulau aproximativ 100 de tipuri de monede, fiind de origine straina.

In 1713, domnitorul Constantin Brancoveanu, bate o moneda aniversara pentru a sarbatorii 25 de ani de domnie, monedele fiind din aur si argint si avand imprimate pe ele efigia domnitorului si numele acestuia latinizat: Constantinus Bassaraba de Brankowan, monede ce nu erau destinate circulatiei.

Spre sfarsitul secolului XVIII, in 1771-1774, in Tarile Romane circula prima moneda unica, destinata circulatiei. Este vorba de celebra Para, o moneda de bronz ce avea pe ea stemele celor doua principate sub aceasi coroana. Monedele au fost batue si puse in circulatie in timpul ocupatiei ruse din principate in timpul imparatesei Ecaterina cea Mare.

In secolul XIX, o prima initiativa de a bate moneda de circulatie in Tara Romaneasca, a avut-o domnitorul Barbu Stirbei, dar din cauza opozitiei manifestate de turci, acest lucru nu s-a materializat.
Prima moneda romaneasca, destinata circulatiei, a fost batuta la initiativa lui Alexandru Ioan Cuza in 1864, la monetaria din Paris, dar nu a fost pusa niciodata in circulatie.

Moneda purta denumirea de roman, si avea ca subdiviziune 100 de sutimi. A fost batuta de proba, doar moneda de 5 sutimi, ce avea pe avers efigia domnitorului si inscriptia “Alexandru Ioan I”.

Proiectul national de punere in circulatie a unei monede romanesti care sa inlocuiasca multitudinea de monede straine ce circulau in Romania, a prins viata abia in timpul lui Carol I.
Initial Romania s-a lovit de opozitia Austriei si Turciei, dar in urma negocierilor s-a dat voie ca Romania sa aibe moneda proprie, cu conditia pusa de Turcia ca pe moneda romaneasca sa apara simboluri otomane, Romania fiind la acea vreme stat vasal Turciei.

Pe 22 aprilie 1867, se emite legea care stabilea moneda nationala a Romaniei ca fiind Leul cu subdiviziunea de 100 de bani. Pentru a ocoli pretentia Turciei de a avea simbol otoman pe moneda, au fost batute prima oara monedele de 1, 2, 5 si 10 bani.

Denumitea de leu a fost aleasa, dupa talerul olandez, o moneda ce circulase in tarile romane pana in 1750, ce avea pe avers un leu rampant. Aceasta moneda intrase in folclorul popular sub denumirea de leu, si a continuat sa existe in mentalul romanesc si dupa disparitia sa din circulatie, preturile si rata de schimb se raporta tot la “leul olandez”.

In anul 1870 este batut la Bucuresti primul Leu romanesc, cu valoarea nominala de 1 leu, era o moneda de argint, ce avea pe ea efigia domnitorului Carol I , guvernul ignorand pretentia turcilor ce prevedea existenta simbloluli otoman, ca semn al suveranitati turcesti in Romania.