Cresterile de pret in zona euro au depasit acum SUA timp de doua luni consecutive. Decalajul s-a marit probabil in septembrie, cand inflatia la nivel european a atins 10%, in timp ce in Germania a accelerat pana la 10,9%. Situatia inflatiei din SUA nu va fi publicata decat peste 10 zile, raporteaza Bloomberg. Si mai surprinzator, economistii care privesc un an in viitor sunt de parere ca inflatia din Europa va ramane aproape de 5%, in timp ce in SUA este de asteptat sa scada inapoi la aproximativ 3%.

„Pe termen scurt, inflatia din zona euro arata, de fapt, mai urat decat in SUA”, spune Robin Brooks, economist sef la Institutul de Finante Internationale. Motivul este criza gazelor naturale din Europa, rezultatul deficitului de importuri din Rusia, care s-a agravat dupa invazia Ucrainei. Acest lucru a dus la cresterea preturilor la energie electrica, agravand cresterea costurilor in aproape fiecare colt al economiei. Dincolo de toate aceste cifre, Europa are, in cele din urma, un alt tip de inflatie decat SUA – unul care este aproape in intregime sustinut de cresterea preturilor marfurilor, mai degraba decat alimentat, cel putin partial, de cheltuielile robuste ale consumatorilor si de pietele fortei de munca inguste. Aceasta distinctie are consecinte majore pentru factorii de decizie si investitori, precum si pentru gospodarii si intreprinderi.

Pe cale de consecinta, bancherii centrali ai Europei – care aplica acelasi medicament impotriva inflatiei ca omologii lor din SUA, prin cresterea rapida a ratelor dobanzilor – au o capacitate mai mica de a aborda problema principala si risca mai mult sa-si afecteze economia in aceasta incercare.

Politica fiscala este, de asemenea, divergenta, Europa fiind fortata sa adauge stimulente pentru a amortiza impactul cresterii facturilor la energie. Iar pentru europenii obisnuiti, standardele de viata vor scadea si mai mult in urma americanilor.

In realitate, Rezerva Federala si Banca Centrala Europeana – desi au pornit de pe pozitii diferite in momente diferite – sunt acum pe o cale similara.

Deocamdata, bancherii centrali europeni par la fel de angajati cum sunt omologii lor de la Fed pentru a aplica o politica monetara mai stricta -- iar unii analisti considera ca ar putea ajunge sa fie nevoiti sa o inaspreasca si mai mult.

„Este foarte posibil ca inflatia de baza sa dureze mai mult in Europa decat in ​​SUA, partial pentru ca Europa va continua sa sufere de pe urma unui soc mai mare de aprovizionare cu energie”, au scris analistii de la Capital Economics luna trecuta. „Desi ne asteptam ca Fed sa reduca ratele in a doua jumatate a anului 2023, ne indoim ca BoE si BCE vor putea face acest lucru inainte de 2024”.

De la mijlocul lunii august, asteptarile pietei cu privire la diferenta dintre ratele dobanzilor dintre Fed si BCE s-au redus, aceasta din urma semnaland cresteri mai rapide in curs. Dar asta nu a oprit declinul monedei euro, aceasta scazand cu inca 5% fata de dolar in perioada respectiva. In esenta, investitorii au pariat ca socul energetic inflationist de astazi va fi diferit de cel care a lovit economiile occidentale in anii 1970 -- pentru ca acum, spre deosebire de atunci, SUA este un gigant energetic care isi produce propriul combustibil, in timp ce Europa inca trebuie sa-l cumpare din afara. Aceasta diviziune apare si in politica fiscala. SUA au retras stimulentele, in timp Europa trebuie sa sa le sporeasca prin subventii la energie pentru a amortiza lovitura economica si pentru a preveni o iarna devastatoare pentru gospodarii.