Nu mai stim ce mancam. Romanii ajung sa consume legume cu nemiluita, din import, renuntand la rosia romaneasca, uneori fara sa fie constienti.

Rosiile romanesti sunt deosebit de gustoase si cumparatorii le cauta in piata, dar sunt mai greu de gasit printre soiurile aduse din import. Iata cateva criterii simple care te ajuta sa alegi rosiile sanatoase si bine coapte.
Rosiile romanesti sunt acum la mare cautare si greu de gasit. In primul rand, trebuie sa stii care sunt soiurile de traditie din tara noastra ca sa le poti recunoaste.

Inima de bou este o rosie mare, rotunjita, dar cu o forma de inima, usor neregulata. O astfel de rosie poate ajunge si la 700 – 800 de grame. Aceasta se coace incepand cu luna iulie.

Pitica este o rosie de dimensiuni mici, care se coace la inceput de iunie si are o forma rotunda, dar usor alungita spre varf, scrie poatenustiai.ro.
Tata vacii este un soi vechi, de marime mica, alungita si cu o umflatura in varf, asemeni unui sfarc, de unde ii vine si numele. Este o rosie carnoasa, cu putine seminte si putina zeama, excelenta pentru bulioane. Se coace de la jumatatea lunii iunie.

Rosia de Tiganesti este rotunda, usor turtita, uneori cu mici crapaturi in jurul coditei, cu o pulpa mai deschisa la culoare decat coaja, densa si cu putine seminte.

Portocalia de Corbeanca este o rosie mare si foarte zemoasa, cu o coaja neteda si usor crapacioasa. Se coace de obicei in iulie si august.

Puszta Kolojz este o rosie originara din imprejurimile Clujului, este o rosie de dimensiuni mari, suculenta, cu coaja usor incretita in jurul coditei si are o forma usor turtita. Se coace mai tarziu, prin luna august.

Trandafiria de Calafat se gaseste in special in zona Doljului, are nuante trandafirii – roz, este mare, cu pulpa consistenta si carnoasa.

Pontica de Vidra este o rosie medie, cu putine seminte, care face un singur rand de roade pe vara. Forma sferica si culoarea usor maronie le distinge de alte rosii de pe piata.
Cum sa deosebesti rosiile romanesti de cele de import
Toate soiurile traditionale de rosii au forme neregulate. Cand vezi pe taraba rosii din acelasi soi, dar de diverse dimensiuni, cu coaja usor crapata sau ondulate la codita, poti sa fii sigur ca sunt soiuri autohtone. Rosiile din import sunt intotdeauna perfect rotunde, netede, lucioase, ca trase la indigo, toate la fel de mari si de aratoase.

Rosiile romanesti mai sunt si crapate, unele au nervuri evidente, au coditele strambe si chiar mici pete de la insectele care au atacat fructele inainte sa se coaca.

Petele galbene de la codita iti arata cat este de gutoasa o rosie.

Pe de alta parte, rosiile autohtone, crescute in pamant de calitate si gustoase, au zone portocalii sau galbene in jurul coditei.

Aceste pete galbui arata de fapt concentratia de zahar din fruct si arata cat este de gustoasa. Multa lume se fereste de rosiile cu partea superioara ingalbenita de teama ca au fost stropite intens cu substante chimice.
Cata incredere avem in producatorii de la tara
Multi oraseni prefera sa caute producatorii autentici de la tara in satele vecine cu orasul lor. In ultimii ani a inflorit comertul la poarta si in multe sate din jurul Bucurestiului sau al Constantei, oamenii scot tarabe pline de legume la sosea.

Dar cand pe o singura taraba vezi legume variate, rosii, castraveti, ardei, dovlecei, pastai, cirese, capsune, caise, vinete, morcovi si cativa saci de cartofi, trebuie sa te intrebi ce gradina are si cata putere de munca are o singura familie ca sa obtina atatea legume.

Foarte multi asa zisi producatori de la tara se aprovizioneaza din depozitele de legume din import si le vand apoi in fata curtii. Legumicultorii autentici nu pot avea mai mult de 3 sau 4 legume pe taraba, iar in curtea lor trebuie sa vezi cel putin un solar bine intretinut ca sa stii ca el a muncit pentru acele legume.