Povestea unei femei in care cu siguranta va veti regasi… Mai bine de 12 ani i-am petrecut criticandu-mi trupul. Obisnuiam sa ma uit in oglinda, imi analizam imperfectiunile si ajungeam sa-mi urasc fiecare particica a corpului. Gandurile negative despre despre felul in care aratam pusesera stapanire pe mine 24h din 24, 7 zile din 7. Credeam ca dezgustul de sine si auto-critica ma vor motiva sa-mi dobandesc trupul pe care mi-l doream atat de tare. Dupa ani in care am fost victima a efectului yo-yo, slabeam si ma ingrasam subit si eram nevoita sa imi tin patru masuri diferite in dulap, intr-o dimineata am avut o revelatie care a pus stop acestui cosmar si luptei cu kilogramele.

M-am trezit ca de obicei pentru a ma duce la seviciu, am facut un dus, m-am asezat complet goala in fata oglinzii si am inceput sa-mi analizez atent corpul. Voiam sa vad daca abdomenul meu era mai plat, daca dieta a functionat si daca puteam – in sfarsit – sa zambesc trupului rahitic care se uita la mine. In acea dimineta eram mai slaba decat fusesem vreodata. Mi-am pus pe mine o pereche de pantaloni, marimea S, si imi erau largi. Nu-mi venea a crede ochilor…in sfarsit reusisem sa obtin greutatea la care visasem de ani de zile! Cu toate acestea corpul meu nu-mi zambea inapoi. Desi slaba, sentimentele de ura si dezgust de sine erau inca prezente. Imi uram abdomenul, soldurile imi parea inca prea mari…trebuia sa slabesc si mai mult. Nu ma puteam prezenta asa in fata lumii. „Auto-acceptarea este adevarata cheie a pierderii in greutate”

Exact in acel moment am constientizat. Gresisem in tot acest timp. Felul in care ma mustrasem pentru modul in care aratam, ura asupra trupului meu,nu-mi adusesera nimic bun in viata. Nu se intamplase macar o data sa ma uit in oglinda si sa simt iubire pentru reflectia mea. Evident, slabisem. Aratam mai bine, insa eram inca prinsa in cercul vicios al dietelor si mancatului compulsiv. Mi-am dat seama ca nu exteriorul conteaza, ci ceea ce simteam eu, inlauntru-mi. Voiam sa ma uit in oglinda si sa simt ca merit sa fiu iubita si apreciata pentru ceea ce sunt. Voiam ca vocea critica din capul meu care imi spunea ca sunt dezgustatoare sa taca. In momentul acela am incetat sa ma lupt cu corpul meu. L-am acceptat, l-am iubit si i-am oferit tandrete. L-am ajutat sa-si gaseasca echilibrul. M-am simtit eliberata de cercul dietelor si mancatului in exces, iar autocritica si autodezgustul s-au transformat in acceptare si dragoste de sine. Critica nu ne va aduce niciodata la rezultatul dorit – pace in corpul nostru si control asupra mancarii.

Iata de ce auto-acceptarea este adevarata cheie a pierderii in greutate:

⦁ Ura de sine nu va fi niciodata o motivatie de durata: Critica nu face decat sa perpetueze acel mind-set negativ care ne face sa fim sclavii unor patternuri nocive. Cand incercam sa ne sculptam corpul, ne pedepsim. Ne restrictionam mancarea si deliciile la care visam, ne obosim 45 de minute pe banda de alergat si ne impunem tot felul de lucruri care ne fac rau. Aceasta auto-pedeapsa continua nu ne va motiva mult timp. Blandetea, curiozitatatea fata de felurile de mancare si acceptarea ne vor mentine motivati.

⦁ O poveste trista nu va avea niciodata un final fericit: Este imposibil sa pornim pe o cale care sa ne faca sa ne simtim mizerabili pentru ca la final sa fim umpluti cu bucurie si fericire. Este exact pe dos, trebuie sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem, cu sau fara imperfectiuni si sa cultivam dragostea de sine indiferent de greutatea pe care o avem.

⦁ Acceptarea inseamna constientizare: Pentru a indeparta obiceiurile negative care ne duc la ingrasare, trebuie sa intelegem si sa fim perfect constienti de ceea ce se intampla in interiorul nostru. Cand ne pierdem zilele cu obsesia slabitului, dietelor, sportului in exces, sperand ca in final vom fi „acceptati”, intram intr-un pattern distructiv. Numai daca intelegem cu adevarat ce se intampla cu noi, daca ne aceptam asa cum suntem, vom gasi in noi puterea sa fim ceea ce vrem. Schimbarea se produce atunci cand suntem complet constienti de noi insine.