Presedintele Klaus Iohannis a sesizat miercuri Curtea Constitutionala asupra legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Aceasta este prima cale de atac a presedintelui asupra modificarilor aduse Codului Penal.
In sesizarea catre CCR, presedintele arata ca ambele legi au fost adoptate de Parlament cu incalcarea Constitutiei si contin mai multe prevederi neconstitutionale.

Presedintele Klaus Iohannis anuntase din 4 iulie ca va ataca la CCR modificarea Codurilor penale, spunand ca este ”revoltatoare” si ca ceea ce fac PSD-ALDE este o dictatura a majoritatii profund daunatoare democratiei. 

Legea de modificare a Codului penal a fost atacata la Curtea Constitutionala si de catre ICCJ si ale PNL si USR, iar CCR se va pronunta in acest caz in 25 septembrie.

Proiectul de modificare a Codului penal a fost adoptat in sesiunea extraordinara a Parlamentului de catre plenul Camerei Deputatilor, in calitate de for decizional, cu 167 de voturi ”pentru”, 97 de voturi "impotriva" si 19 abtineri, in conditiile in care erau necesare minimum 165 de voturi favorabile, iar printre cele mai importante modificari la Codul penal se numara redefinirea abuzului in serviciu si abrogarea neglijentei in serviciu.

Redam integral sesizarea presedintelui Iohannis:

"Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie a fost trimisa Presedintelui Romaniei in data de 6 iulie 2018, in vederea promulgarii.

Prin modul in care a fost dezbatuta si adoptata, legea mentionata incalca prevederile art. 61 alin. (2), ale art. 66 alin. (2) si (3), ale art. 75 alin. (2), precum si cele ale art. 147 alin. (4) din Constitutie. Totodata, prin continutul normativ, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie contravine normelor si principiilor constitutionale, pentru motivele prezentate in cele ce urmeaza.

I. Aspecte de neconstitutionalitate extrinseca

A. Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie a fost adoptata de Senat cu incalcarea prevederilor art. 75 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2), precum si cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constitutie

Ca prima Camera competenta, legea supusa controlului de constitutionalitate a fost adoptata de Senat in sedinta din data de 3 iulie 2018. Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum si a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie a fost adoptata cu incalcarea prevederilor art. 75 alin. (2), fiind dezbatuta si adoptata cu depasirea termenului constitutional de 60 de zile stabilit pentru prima Camera sesizata.

Propunerea legislativa privind punerea de acord a prevederilor Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile si completarile ulterioare, cu deciziile Curtii Constitutionale, Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale, Directivei 2014/42/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor savarsite in Uniunea Europeana - initiata de un numar de 179 de deputati si senatori - a fost depusa la Senat, pentru dezbatere si adoptare, la data de 18 aprilie 2018 (inregistrata sub nr. B.184/18.04. 2018).

In conformitate cu dispozitiile art. 79 din Constitutie si ale Legii nr. 73/1993 privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ, respectiv cu cele ale art. 111 alin. (1) din Constitutie, Biroul permanent al Senatului, in sedinta din data de 18 aprilie 2018 a transmis propunerea legislativa mentionata, spre avizare, Consiliului Legislativ si Guvernului, in vederea formularii unui punct de vedere. De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) si (4) din Regulament, Biroul permanent al Senatului a stabilit si termenul pana la care sa fie transmise aceste avize, respectiv data de 25 aprilie 2018. Mentionam ca, pana la termenul stabilit, Consiliului Legislativ a transmis avizul (nr. 380/25.04.2018), in timp ce Guvernul a transmis punctul sau de vedere la data de 24 mai 2018 (nr. 901/24.05.2018).

De asemenea, in cursul aceleiasi sedinte (18.04.2018), Biroul permanent al Senatului a transmis legea criticata (L238/2018) comisiilor competente, sesizandu-le in vederea elaborarii avizelor si a raportului, stabilind totodata si termenele in care acestea trebuiau intocmite.

Potrivit art. 75 alin. (2) din Constitutie, „Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita, termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate”. Astfel, Constitutia instituie o prezumtie absoluta, in virtutea careia o initiativa legislativa chiar daca nu a fost adoptata de o Camera se considera adoptata prin simpla trecere a timpului. Prezumtia se bazeaza pe o presupusa acceptare tacita a propunerii legislative si pe lipsa obiectiilor primei Camere sesizate.

Termenul de 45 de zile, respectiv de 60 de zile prevazut la art. 75 alin. (2) din Legea fundamentala este un termen ce priveste raporturile constitutionale dintre autoritatile publice, respectiv raporturile dintre cele doua Camere ale Parlamentului, pe de o parte, si intre acestea si Guvern, pe de alta parte. La implinirea acestuia, dreptul si, totodata, obligatia primei Camere competente sa dezbata o initiativa legislativa inceteaza, legea considerandu-se adoptata in forma depusa de initiator. Ca efect al implinirii acestui termen, se naste dreptul Camerei decizionale de a se pronunta asupra initiativei adoptate in conditiile art. 75 alin. (2) si de a decide definitiv. De asemenea, implinirea acestui termen are consecinta imposibilitatii membrilor primei Camere competente de a mai formula amendamente, dincolo de acest interval de timp stabilit de Constitutie propunerile parlamentarilor sau ale comisiilor nemaifiind admisibile. Aceeasi este si consecinta pentru Guvern care, dincolo de acest termen, nu mai poate formula si depune amendamente cu privire la legea respectiva in cadrul primei Camere sesizate, nu mai poate solicita dezbaterea acesteia in procedura de urgenta sau inscrierea ei cu prioritate pe ordinea de zi, toate aceste drepturi putand fi exercitate de Guvern doar in cadrul Camerei decizionale.