Demisia lui Daniel Barbu din funcţia de ministru al Culturii a adus în atenţie numele lui Gigel Ştirbu, deputat şi preşedintele Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor. Ştirbu, care s-a remarcat până acum cu o iniţiativă legislativă prin care încerca să găsească justificare pentru plagiatul „din greşeală“, a fost preot şi subprefect în Olt, după care, în 2007-2008, a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. 

 

După ce, zilele trecute, filozoful Andrei Pleşu declara că nu a auzit de Ştirbu şi că „un Gigel în plus nu mai contează“, deputatul a răspuns printr-o greşeală gramaticală: „Mulţumesc părinţilor de numele care mi l-au dat“ (în loc de „numele pe care“ n.r.). 

 

Istoricul literar ieşean Alexandru Călinescu spune că nu a auzit de Gigel: „Nu-l cunosc şi consider că acest minister ar trebui să fie condus de cineva cu o anumită suprafaţă. Nu cred că e o alegere protrivită. Însă nu e prima alegere nefericită din ultima vreme”.

 

Puţin mai îngăduitor este muzicianul de jazz Harry Tavitian, din Constanţa: „Aştept să aibă mult mai multă verticalitate decât predecesorul său, Daniel Barbu, care a lăsat să se producă un dezastru în problema Roşia Montană“.  Mircea Vasilescu, redactor-şef al publicaţiei Dilema Veche, spune că nu ştie prea multe despre Ştirbu. „Din primele declaraţii am sesizat că are probleme şi cu utilizarea corectă a limbii române şi acest lucru este un semn  prost“, a declarat Vasilescu. „Păream o ţară modernă şi laică. Cred însă că iubitorii Evului Mediu au de ce să se bucure“, a spus şi Ovidiu Pecican, scriitor, istoric şi profesor la Universitate Babeş Bolyai din Cluj.