In acest articol va prezentam cateva lucruri ciudate si mai putin cunoscute despre civilizatiile antice. Probabil ca pe unele le veti gasi de-a dreptul bizare. Dar altele va vor convinge ca sunt dovezi de nepretuit ale unor culturi avansate si foarte sofisticate.
Cand te gandesti la antichitate, poate ca primul atribut care iti vine in minte este rudimentarul sau primitivismul. Insa istoria ne spune o cu totul alta poveste. Este adevarat, unele traditii si legi ale anticilor au fost cu adevarat ciudate. Dar oamenii au fost in acelasi timp niste inovatori desavarsiti si au pus la punct tehnologii care ne uimesc si astazi.

1. Lucruri ciudate din America: Aztecii faceau sabii incrustate cu lame de obsidian, mult mai ascutite decat lamele de otel din zilele noastre.
Sabia cunoscuta sub numele de „macuahuitl” era o sabie de lemn cu muchii de obsidian si era folosita ca arma standard in luptele corp la corp. Obsidianul este o roca precum sticla, de o duritate extrema. Se formeaza cand lava se solidifica foarte repede si nu mai are timp sa se cristalizeze.
Sabiile erau confectionate pentru a fi apucate cu o mana sau cu ambele maini. Sabia „macuahuitl” care trebuia prinsa cu ambele maini avea lungimea cat statura unui om. Lamele de obsidian erau prinse cu spatii intre dintii de piatra sau cu piesele strans unite, astfel incat sa formeze un tais continuu.
Conchistadorii spanioli au relatat ca „macuahuitl” erau construite atat de bine, incat nu puteau fi rupte, iar lamele de obsidian nu putea fi extrase de pe suportul de lemn.


2. Lucruri ciudate din Egiptul Antic: barbatii puteau sa lipseasca de la munca pentru a avea grija de sotii sau fiice atunci cand acestea erau la menstruatie.
Mesterii si muncitorii angajati sa construiasca edificiile si mormintele faraonilor din Egipt aveau foarte multe facilitati. Chiar se pot face paralele intre pachetele de beneficii ale muncitorilor din Egiptul antic si cele ale angajatilor din zilele noastre.
Potrivit arheologului Anne Austin, care a analizat ramasitele unui sat egiptean antic, au fost descoperite dovezi ca locuiorii erau beneficiarii a ceea ce poate fi numit primul program de asistenta sociala si sanatate din lume.
Muncitorii erau bine intretinuti si aveau beneficii dintre cele mai diverse. Aveau inclusiv dreptul de a-si lua zile libere pentru a-si ingriji sotiile si fiicele in perioadele de menstruatie.

3. Egiptul antic avea foarte multi specialisti, inclusiv proctologi. Acestia erau numiti „pastori ai anusului”.
In medicina Egiptului antic existau foarte multe grade si specializari. De prin anul 2.700 i.e.n. s-au pastrat registre despre un doctor Hesi-Ra – care era numit „seful dentistilor si al medicilor” pe timpul faraonului Djoser – si o femeie Peseshet, numita „responsabila peste femeile doctor”.
Existau si oftalmologi, gastroenterologi, proctologi, dentisti, „doctori care supraveheau macelarii” si un anume tip de „inspector de lichide”, a carui functie nu a fost inca stabilita.
Termenul egiptean pentru proctolog era „neru phuyt”, a carui traducere exacta este „pastor al anusului”. In timpul primei dinastii, egiptenii au infiintat si o institutie numita Casa Vietii, ale carei asezaminte au functionat precum spitalele din zilele noastre.

4. Zgarzile cu tepi pentru caini au fost inventate in Grecia Antica, in scopul de a proteja cainii de muscatura lupilor in zona gatului.
Grecii antici foloseau cainii pentru a-si pazi lucrurile si la stana, si in gospodarie. Cainilor li se monta la gat o zgarda de piele, numita „melium”, care era strapunsa de cuie.
Grecii isi fereau astfel cainii de atacurile lupilor si muscaturile lor mortale in zona gatului, mai ales la ciobanestii care pazeau oile.
Preferatii taranilor greci erau cainii cu blana neagra, dificil de zarit pe intuneric. In scimb, pastorii aveau predilectie pentru cainii albi. Lucruri ciudate? Cel mult inedite.

5. Lucruri ciudate din Persia: Persii se imbatau dupa ce luau o decizie importanta.Daca decizia li se parea la fel de buna si in stare de ebrietate, isi mentineau hotararea.
Potrivit istoricului grec Herodot, persii aveau un ritual de imbatare cu vin, special dedicat luarii deciziilor. Scopul acestui ritual era cantarirea deciziilor tocmai luate.
Intrucat credeau ca adevarul se spune pana la capat numai la betie, persii beau cantitati mari de vin dupa luarea unei decizii, iar daca hotararea li se parea in continuare bine chibzuita, o pastrau.

6. Lucruri ciudate: Maiasii au crescut timp de mii de ani albine fara ac. Stupii – care rezistau chiar si 80 de ani – erau lasati mostenire din generatie in generatie.
Pentru mierea delicioasa pe care o produceau, maiasii au crescut intensiv albinele fara ac – in prezent, specie pe cale de disparitie. Albinele erau reprezentantele pe Pamant ale zeului-albina Ah-Muzen-Cab.
Tehnica ingrijirii stupilor, care se mai practica si astazi in America Centrala, era foarte simpla. Albinele erau prinse prin taierea copacului in care se formase stupul salbatic, din care era apoi decupat si transportat acasa busteanul in care se formase colonia.
Pentru noi, aceste practici par lucruri ciudate, insa pentru amerindienii din vechime puteau insemna diferenta intre foamete si bunastare.
Busteanul era sigilat la capete cu o bucata de lemn sau de ceramica. Astfel, accesul la miere se facea mai usor si cu pagube minime pentru stup.
Chiar daca cei fara experienta distrugeau uneori stupul in timpul recoltarii mierii, o colonie folosita cu grija putea trai chiar si 80 de ani. In tot acest timp producea miere din eblsug pentru mai multe generatii ale familiei. 

7. Lucruri ciudate: Piticii din Egiptul antic erau considerati fiinte binecuvantate cu puteri supranaturale.
Piticii nu erau marginalizati sau ridiculizati pe seama staturii, ci erau priviti ca orice alt om demn de respect. Mai mult, ocupau cele mai importante pozitii sociale.
Egiptenii credeau ca piticii poseda puteri magice si erau angajati deseori ca bijutieri, croitori si la petreceri, pe post de clovni. Au fost documentate inclusiv cazuri de pitici care au avut functii oficiale in stat.
Egiptenii au avut mai multi zei pitici, precum Bes – zeul viselor, norocului si dansului – si Ptah, zeul artelor, meseriilor si creativitatii. Piticii nu au fost niciodata reprezentati grafic intr-un mod umilitor, iar inmormantarile lor au fost dintre cele mai fastuoase din Egiptul antic.


8. Aztecii priveau nasterea ca pe o forma de lupta. Credeau ca femeia care murea  la nastere se ridica la cer, la fel ca razboinicul care murea pe campul de batalie.
Nasterea avea o semnificatie aparte pentru civilizatia azteca si era privita cu aceeasi seriozitate cu care erau vazute razboaiele. Fiecare femeie gravida avea desemnata o moasa. Aceasta trata femeia cu maximum de atentie, ca pe un razboinic care se pregatea de lupta.
Daca mama murea in timpul nasterii, era inmormantata cu onoruri, ca un razboinic. Se credea ca in viata de apoi mama se intalneste cu sufletele mortilor care poarta soarele de pe cer spre linia orizontului inainte de apus.
Ca multe alte aspecte ale culturii aztece, si aceasta avea o latura intunecata. Se credea ca femeile care mureau la nastere se puteau intoarce pe pamant, pentru a-i bantui pe cei vii.

9. In Roma antica, sa ai un penis mare nu era deloc un semn de virilitate. Ceea ce in cultura zilelor noastre este adesea considerat ca un indiciu de „dotare generoasa”, in Roma antica era vazut ca semn de prostie sau barbarism.
Toate sculpturile si picturile cu eroi ai Romei antice, fie ei personaje mitologice ori personalitati politice sau sportive, au organe genitale foarte mici, de parca ar fi fost baieti la pubertate.
Penisurile mari – pictate sau confectionate din ceramica, lemn sau piatra – erau utilizate pentru farmece si descantece, pentru a atrage fertilitatea si pentru a pentru a alunga spiritele rele.
Unul dintre cele mai des intalnite mozaicuri de acest gen, ce infatiseaza un sclav african cu un penisul atarnand, era montat ca decoratiune in case sau in fata bailor private.
Alte asemenea imagini reprezinta un pitic cu cocoasa si cu penis enorm, pe care il imbratiseaza intr-o incercare ridicola de a-l ascunde de ochii privitorilor amuzati.

10. Imperiul Aztec folosea boabele de cacao drept monede pentru tranzactiile de mica valoare.
Existau mai multe monede, iar una dintre ele era bobul de cacao si se utiliza de obicei la piata. Boabele de cacao erau importate din tinuturile de campie si utilizate pentru cumparaturi marunte.
Pentru tranzactii mai mari se foloseau bucati de material din fir de bumbac, denumite „quachtli”. In functie de calitatea bumbacului, valoarea unui „quachtli” era de la 65 pana la 300 de boabe de cacao.
O statueta de aur de aproximativ 600 de grame costa 250 de boabe de cacao. Un iepure mic costa 30 de boabe, un ou de curca valora 3 boabe, in vreme ce un barbat isi putea vinde fiica pentru 500 de boabe, pentru a fi folosita ca sclava sexuala sau pentru a fi sacrificata.

preluat de pe incredibilia