Ai vrut sa stii ce inseamna acele trei litere care se scriu pe icoanele Mantuitorului pe cercul de lumina (aureola) din jurul capului. Acestea sunt trei litere grecesti: O WN. Literele sunt grecesti, si prima – O – este un articol, iar celelalte doua un cuvant. Este, asadar, cu totul doar un cuvant, tradus in slavoneste tot printr-un singur cuvant: СЫЙ ori СЎЩІЙ. In limba sarba insa, acest singur cuvant este tradus prin doua cuvinte: КОЈИ ЈЕСТЕ (Care este), sau prin trei: OHAJ КОЈИ ЈЕСТЕ (Cel ce este).

Asa citim in Vechiul Testament: Si a zis Dumnezeu lui Moise: Eu sunt Cel ce este. Asa vei spune fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi (Iesire 3, 14). In Apocalipsa lui Ioan citim despre acest nume al lui Dumnezeu urmatoarele: Ioan celor sapte Biserici ce sunt in Asia: har voua si pace de la Cel ce este (1, 4).

Prin acest cuvant, O WN ori СЫЙ, Cel ce e pururea Acelasi, e aratata firea Dumnezeiasca a Domnului nostru Iisus Hristos. Din Tatal Vesnic, Vesnic Fiu. Lumina Tatal, lumina si Fiul. Tatal Dumnezeu, si Fiul Dumnezeu. Cum altcumva putea fi? Noi vedem o imagine a acestui fapt pe pamant, la fiintele pamantesti, trupesti: cum e firea parintelui, asa e si odrasla. Trupesc parintele, trupeasca odrasla. Muritor parintele, muritoare si odrasla. Marginit in timp si spatiu parintele, marginita si odrasla. Iar in vesnicie nu sunt margini, nici in timp si nici in spatiu.

Si ca atare ceea ce se naste din Cel vesnic este de asemenea vesnic. Fiul lui Dumnezeu este de aceeasi fiinta cu Vesnicul Lui Tata. De vreme ce Tatal este Vesnic Fiitor, Vesnic Existent, Vesnic Acelasi, asa este si Fiul Tatalui celui Vesnic.

De aceea putea Fiul lui Dumnezeu sa spuna despre Sine: Eu si Tatal una suntem. Dar dupa cum Dumnezeu este duh vesnic, asa si vesnica nastere a Fiului trebuie priceputa duhovniceste. De obicei, oamenii se elibereaza foarte greu de simbolurile si reprezentarile temporale atunci cand se gandesc la Dumnezeu si la Fiul lui Dumnezeu. Gandeste-te cum din dragoste se naste intelepciunea spre sporirea in priceperea preamarilor taine ceresti.

Omul lipsit de dragoste este intotdeauna si lipsit de intelepciune. Dar si in cercetarea marilor taine ceresti este recomandata masura si smerenie.

Oare nu ne este indeajuns ceea ce ni s-a descoperit prin mila lui Dumnezeu? Si ni s-a descoperit ca Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu S-a aratat lumii in trup prin nasterea din Preasfanta Fecioara Maria. A imbracat fiinta sa duhovniceasca, dumnezeiasca, in suflet si trup omenesc, si S-a aratat ca om intre oameni – dar fara a Se desparti cu duhul de vesnicie, nici de Parintele Sau cel vesnic, nici macar pentru o clipa.

Nici nu a incetat a fi Cel ce este, Acelasi, Vesnic, O WN. Ca om, El a fost supus schimbarilor, a crescut, a flamanzit, a rabdat, a murit – insa ca Dumnezeu nu a fost supus nici unor schimbari. Dumnezeu Desavarsit si Om Desavarsit.

Intr-o veche legenda populara se povesteste ca randunelele nu stiau in vremurile de demult sa se mute iarna in tarile calde. Si cand cadea zapada si dadea gerul, ele patimeau amar si piereau. Vazand aceasta, un om milos s-a induiosat mult de ele si a inceput sa incerce tot ce stia si putea ca inaintea iernii sa le indrepte pe randunele spre Miazazi, spre tarile mai calde. Le facea semne pe care randunelele nu le intelegeau; le momea cu mancare pe calea spre Miazazi, dar in zadar; le speria si le alunga, si tot nimic. Si n-a izbandit nimic.
Atunci s-a rugat lui Dumnezeu sa-l prefaca in randunica. Si Dumnezeu i-a facut pe voie si l-a prefacut intr-o randunica ce putea gandi si simti intocmai ca si omul. Atunci acel om-randunica s-a putut intelege lesne cu celelalte randunele, si inaintea iernii le-a dus in tarile calde. Si de atunci, toate randunelele s-au deprins sa plece iarna in tarile calde.

Bineinteles, aceasta nu este decat o povestire poetica. Fie, insa, ca ea sa iti ajute ca macar intrucatva sa intelegi cum intelepciunea cea vesnica, nascuta din Dragostea cea vesnica, S-a aratat ca om intre oameni ca sa-i duca pe oamenii care erau inghetati de amaraciunile pamantesti, pe o cale noua, in tara calda, in imparatia lui Dumnezeu „unde nu este durere, nici intristare, nici suspin”.

Dar si in acest marunt trup omenesc Domnul nostru a fost si a ramas Cel ce este, Acelasi, Vesnic, intotdeauna asa cum este dintotdeauna intru nemarginirea imparatiei Sale duhovnicesti si a slavei Sale negraite.

Sfantul Nicolae Velimirovici
Sursa:” Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi – scrisori misionare”

preluat de pe ortodoxia