Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au ingrijit pe parintele Iustin in toata perioada in care starea sanatatii sale a devenit critica, relateaza in revista „Atitudini”, publicatie a Manastirii Petru Voda, ultimele vorbe ale duhovnicului. „Cu 5 zile inainte de a-si da duhul, a fost ceva mai bine, parca isi revenea si prinsese ceva putere. In aceasta ultima perioada toti ucenicii mai apropiati au luat un ultim cuvant de invatatura de la parintele, un ultim sfat”.

Maicuta a spus ca l-a intrebat o problema care o framanta demult, o intrebare pe care pana atunci s-a ferit sa i-o puna in mod transant de teama posibilelor reactii dure. „Parinte, ce sa faca o mama care are un copil bolnav in stare critica si este necesara o interventie chirurgicala, pentru ca altfel ar muri?”, a intrebat maicuta. Parintele i-a raspuns cu un ton foarte grav, ridicand din maini in semn a protest.

„Nu, sa nu il lase sa moara. Eu nu imi pot asuma aceasta decizie. Dar fiecare sa faca dupa constiinta si puterea lui. Cat puteti luptati impotriva lor cu toata forta si unitatea, dar fara atitudini extreme, inca nu e cazul. E vorba insa ca mai sunt 12 luni, 12 luni de libertate si vine urgie”.

***
Rugaciune la intristari, spaima, ganduri si vise urate care tulbura pe om

(Din Psalmii lui David)

Dumnezeule, intru numele Tau mantuieste-ma si intru puterea Ta ma judeca. Dumnezeule, asculta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine si ma asculta, ca m-am mahnit intru ingrijorarea mea si m-am abatut. Inima mea s-a tulburat intru mine si frica mortii a cazut asupra mea. Temere si cutremur au venit peste mine si intunericul m-a acoperit.

Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta. Sa ajunga pana la Tine rugaciunea mea; ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat! Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt! Vindeca-ma, ca s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am intru suspinarea mea. In toate noptile imi stropesc patul cu lacrimile mele si in ele imi scald asternutul.

Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste spre Dumnezeu si ma voi marturisi Lui, mantuirea fetei mele si Dumnezeul meu. Domnul este luminarea mea si Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este sprijinitorul vietii mele, de cine ma voi infricosa? Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu si voi nadajdui intru Dansul: Aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu. Amin.

***

Alungarea gandurilor rele

Cheama pe Domnul Iisus, des si cu staruinta, si vor fugi. Caci nerabdand caldura inimii izvorata din rugaciune, fug ca arse de foc.
Pe langa dispretuirea si respingerea gandurilor, este necesara alungarea lor, care nu se poate face decat prin rugaciune. Sfantul Grigorie Sinaitul a scris un capitol intreg, intitulat „Despre alungarea gandurilor”, in care citim: „Nici un incepator nu poate alunga vreodata vreun gand, daca nu-l alunga Dumnezeu. Caci numai cei puternici pot razboi si alunga gandurile; dar si acestia nu de la ei alunga gandurile, ci impreuna cu Dumnezeu poarta razboiul impotriva lor, ca unii ce au imbracat toate armele Lui. Iar tu, venind gandurile, cheama pe Domnul Iisus, des si cu staruinta, si vor fugi. Caci nerabdand caldura inimii izvorata din rugaciune, fug ca arse de foc”.

Numele Domnului Iisus il biciuieste pe diavol, iar prezenta harului divin produce o caldura harica in inima. Aceste doua lucruri: numele lui Iisus si caldura inimii ard neghina gandurilor rele, alungandu-le din minte. Celui caruia ii lipseste puterea de a se ruga, Sfantul Grigorie Sinaitul ii spune: „Cel ce nu are lucrarea rugaciunii, le biruie in alt chip, urmand lui Moise. Caci sculandu-se [acesta] si intinzandu-si mainile si privirea la cer, le va pune pe fuga Dumnezeu insusi”. Iar Sfantul Isihie Sinaitul ne povatuieste: „Deci oricand si ori de cate ori se intampla sa se inmulteasca in noi gandurile rele, sa aruncam in mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, si le vom vedea indata imprastiindu-se ca fumul in vazduh, cum ne invata experienta”.

Omul nu se poate elibera de gandurile demonice prin propriile sale puteri. Chiar daca ne consideram intelepti, trebuie sa ignoram orice gand si sa ne punem toata nadejdea in Dumnezeu, rugandu-L: „Doamne, randuieste acest lucru cum voiesti Tu si cum stii Tu!”. Acest citat este semnificativ, stiut fiind ca, la vreme de ispita, multi incearca sa se confrunte cu ea prin resursele proprii lor – insa ratiunea lor nu poate birui gandurile demonice, oricat de inzestrati ar fi in aceasta directie. Sa retinem faptul ca, in lupta cu gandurile patimase, nu luptam pur si simplu impotriva unui gand rau, ci impotriva diavolului insusi.

Surse: voceatransilvaniei.ro; Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxa: stiinta sfintilor parinti, traducere de Irina Luminita Niculescu.