Cand merg la Biserica, majoritatea oamenilor se aduc direct la Sfantul Altar pentru a da un pomelnic, in care scriu atat numele lor, cat si ale celor pe care ii poarta in gand - rude, prieteni, cunoscuti etc. De ajutor multora ar fi sa cunoasteti cate ceva din importanta acestui gest, aparent simplu, dar care are si el regulile sale de alcatuire.
Se intampla ca un crestin sa aduca la biserica un pomelnic si sa considere ca a facut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserica si cu aceasta si-a incheiat datoria sa, el nu mai are nimic de facut.

Realitatea este cu totul alta, este nevoie si de rugaciunea personala. Si aici ar trebui sa existe un pomelnic. Indiferent ca este scris sau nu, acesta trebuie sa cuprinda cat mai multe nume: de la cei apropiati din familie - sot, sotie, copii, parinti, bunici, nasi, prieteni - pana la nefericitii acestei lumi. Parintele Sofronie Saharov ne indeamna: „Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare. Si adaugati: „Pentru rugaciunile lor, pentru rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine“. Astfel, putin cate putin, constiinta voastra se va largi“.

In pomelnicul ce trebuie dus la biserica se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim sa-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu trebuie sa treceti numele prescurtate sau poreclele. Se intelege, numai oamenii pot fi trecuti in pomelnic. 

In cazul clericilor, numele este insotit de denumirea treptei preotesti (de exemplu: „preotul Ioan“ sau „ieromonahul Varsanufie“, „diaconul Grigore“), la fel pentru monahi sau monahii (de exemplu: „monahia Olimpiada“). Cei vii vor fi grupati impreuna, la fel cei adormiti, mentionandu-se deasupra fiecarui grup: vii sau adormiti.

Pentru Taina Sfantului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii

Slujbe la care sunt pomeniti cei vii si slujbe la care sunt pomeniti cei adormiti!

La Sfanta Liturghie sunt pomeniti atat viii, cat si cei adormiti - si este bine ca orice crestin care aduce jertfa la altar sa aiba pomelnic si pentru cei vii si pentru cei morti, pentru ca sunt situatii in care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii, fie numai pentru cei morti. Pentru Taina Sfantului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii. La fel si pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiti se aduc pentru slujba Parastasului.

Este bine sa trecem in pomelnic necazurile, dorintele noastre pentru care ne rugam?

Cea mai mare parte a pomelnicelor care ajung la altar contin si insemnari legate de persoanele trecute acolo: in privinta starii sau a dorintelor acestora (bolnavi, necasatoriti, stapaniti de patima betiei etc.) sau chiar adevarate istorisiri, incat o pagina intreaga cuprinde numai doua nume, iar restul e povestire. Cred ca cel mai bine este sa fie scris numai numele de botez, eventual, cu insemnarea celor care sunt bolnavi sau intr-o situatie speciala („Ioan bolnav“). E drept ca uneori si detaliile care insotesc numele celor din pomelnic pot fi de folos, pentru ca ii sunt de ajutor preotului pentru a realiza o raportare mai personala fata de cei pomeniti. Totusi, tinand cont ca, de multe ori, astfel de amanunte nu sunt potrivite cu vietuirea crestina (de pilda, se cere pedepsirea dusmanilor, ale caror nume sunt enumerate) sau sunt exagerate, cum spuneam, numele de botez este suficient. Dumnezeu stie mai bine decat omul insusi ce anume ii este acestuia de folos.

Nu pot fi trecuti in pomelnic, la Sfanta Liturghie, cei de alta credinta

Cei de alta credinta pot fi trecuti in pomelnic? Ei se pomenesc la vreo rugaciune a Bisericii?

Un bun crestin, un crestin autentic nu poate sa nu se roage pentru intreaga lume, imbratisandu-i pe toti in dragostea sa. Spre aceasta trebuie tins. Asadar, nu numai pentru cei de alta credinta se poate ruga, ci si pentru toti cei care, de obicei, sunt stigmatizati de societate pentru pacatele lor mari si evidente. O poate face in rugaciunea sa, dar o poate face si la slujba Sfantului Maslu, de pilda, a Acatistului, a Paraclisului, nadajduind ca mila lui Dumnezeu, atingandu-le si acestora sufletul, ii va misca spre innoirea vietii.

Dar cei cuprinsi de diferite patimi (betivi, fumatori etc.) sau cei necununati? Dar sinucigasii?

Da, exista o slujba a Bisericii unde se impune o exigenta aparte in privinta celor care sunt pomeniti: este vorba de Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Intrucat in cadrul Sfintei Liturghii sunt chemati la impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos numai cei care marturisesc aceeasi credinta si sunt intr-o stare duhovniceasca corespunzatoare (intr-o stare de pocainta), nu pot fi trecuti in pomelnic cei de alta credinta (heterodocsi sau adepti ai altor religii), vrajitorii, descantatorii sau cei care sunt cunoscuti ca traind, persistand in pacate grave (ucidere, adulter etc.).

In cazul celor adormiti, nu pot fi trecuti in pomelnic cei care s-au sinucis pentru ca, omorandu-se, au refuzat darul vietii primit de la Dumnezeu si L-au refuzat pe Dumnezeu. Sfantul Nicodim Aghioritul numeste sinuciderea treapta a douasprezecea si ultima a pacatului. Nu pot fi trecuti in pomelnic nici copiii morti nebotezati sau pruncii avortati.

Citeste si despre Sfantul GRAAL, descoperit! DOVEZI INCONTESTABILE!

Sfantul Simeon al Tesalonicului spune si de ce nu pot fi pomeniti cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfanta Proscomidie, cand sunt pomeniti cei vii si cei adormiti, preotul scoate cate o particica (mirida) pentru fiecare si o asaza pe Sfantul Disc, acolo unde sunt asezate: Sfantul Agnet, care se va preface in Sfantul Trup al lui Hristos, miridele pentru Maica Domnului si cele pentru sfinti. Cand, dupa prefacerea darurilor de paine si vin in Trupul si Sangele Domnului, particelele sunt puse in Sfantul Potir, acestea se unesc cu Sangele Lui. Daca persoana pomenita este in stare potrivita impartasirii (viata curata, stare de pocainta), primeste in chip nevazut impartasirea Duhului (in momentul in care pune miridele pentru vii si adormiti in Sfantul Potir, preotul rosteste: „Spala, Doamne, pacatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai“); daca are o viata pacatoasa si nu se departeaza de pacat (daca nu are stare de pocainta), atunci jertfa adusa ii va fi spre osanda. Asadar, este nevoie de atentie atat din partea celui care face si aduce pomelnicul, cat si din partea preotului.

In acelasi timp, trebuie avut grija ca nu cumva, oprindu-ne la respectarea exterioara a randuielilor bisericesti, sa devenim justitiari necrutatori fata de semenii nostri: sa uitam adica de propriile pacate si sa le judecam numai pe ale acestora - poate pentru simplul fapt ca ale noastre sunt ascunse, in vreme ce ale semenilor sunt cunoscute lumii. Implinirea randuielilor bisericesti se cade a fi facuta in duhul dragostei.

sursa: ortodoxia.rol.ro