Oana Uilean are 16 ani si a crescut printre oi. Desi in timpul saptamanii locuieste in Bistrita, unde face liceul, weekend de weekend adolescenta se intoarce in Posmus, unde are pe mana o turma de 1.200 de oi.

La o prima vedere, Oana pare o adolescenta obisnuita. Invata la Liceul cu Program Sportiv din Bistrita, profil Turism si Alimentatie Publica si se straduieste sa ia note cat mai mari.

La final de saptamana, Oana isi lasa cartile si caietele in Bistrita si se intoarce acasa, in localitatea Posmus, la „job-ul” sau: oieritul. Adolescenta provine dintr-o familie in care oieritul este o adevarata traditie, fiind ocupatia principala de mai bine de patru generatii.

Daca multe adolescente abia asteapta weekendul sa se relaxeze si sa iasa cu prietenii, pentru Oana sfarsitul de saptamana inseamna munca, multa munca. Asta pentru ca familia adolescentei are nu mai putin de 1.200 de oi de care au grija tatal, mama si fratele sau.

„Pasiunea pentru oi e o mostenire de la parinti, mai ales de la tata. Vreau sa duc mai departe traditia oieritului. Pot sa spun ca aici, la stana, imi gasesc linistea. Ma simt altfel aici, comparativ cu Bistrita. Animalele sunt ca prietenii mei”, marturiseste Oana.

Aceasta a dezvoltat o relatie speciala cu animalele din ferma familiei. Adolescenta este singura care poate mangaia berbecii. Animalele stau cuminti inclusiv la selfie-uri, pe care mai apoi, tanara le posteaza pe pagina sa de socializare.

Oana este singura din familie de care se apropie berbecii si se lasa mangaiati FOTO: Bianca Sara
Oana duce oile la pasunat, ajuta la mult si chiar la prepararea produselor din lapte.

„Tata are destul de mare incredere in mine, pentru ca stie ca stiu rostul stanii, a oilor, ma pot descurca”, mai spune adolescenta.

A citit romanul „Ion”, la stana

Adolescenta reuseste sa imbine cu succes scoala cu cresterea animalelor, incercand sa se ocupe de teme mai ales in timpul saptamanii, pentru ca in weekend sa poata sa-si dedice timpul animalelor.

Aceasta recunoaste insa ca a fost nevoita sa duca cartile si caietele cu ea la stana pentru a nu ramane in urma. A fost si cazul romanului „Ion”, pe care l-a lecturat intr-o vara, la stana.

„Am note destul de bune, nu sunt de 9 si 10, dar ma descurc. Nu pot sa zic ca ma axez doar pe agricultura si nu mai pun accent pe invatatura. Reusesc sa le combin pe amandoua”, mai spune tanara.

Aceasta isi tine la curent prietenii virtuali, colegii si chiar profesorii cu activitatile ei de la stana, cu ajutorul fotografiilor, realizate in mijlocul animalelor. Pentru a putea sa ramana conectata la reteaua virtuala de prieteni, Oana a fost nevoita sa improvizeze si sa transforme generatorul de la stana in incarcator pentru telefon.
„Le-am mai dus colegilor si profesorilor branza si urda si au ramas surprinsi. Mi-au spus ca e mult mai buna decat cea din supermarket”, explica Oana.

Tanara nu isi permite, insa sa petreaca prea mult timp, pe Facebook, pentru ca si-ar pierde oile daca ar sta toata ziua cu ochii in telefon.

S-a intalnit cu ursul

Intalnirile cu animalele salbatice sunt ceva normal pentru ciobani. Exceptie nu face nici Oana, care chiar de curand a dat peste o ursoaica. Aceasta a fluierat cainii de la stana, care au alungat animalul.

„Acum cateva zile am vazut ursul trecand prin fata oilor, dar a tot trecut. Pe moment mi-a fost putin frica, dar am fluierat cainii si au alungat ursul”, povesteste adolescenta.

Oana vrea ca dupa ce termina liceul sa isi dechisa un magazin cu produse traditionale de oaie, pentru a-i sprijinii pe ciobanii din zona si a duce astfel mai departe traditia.
Tatal adolescentei se considera norocos, pentru ca spune ca in aceasta meserie, care implica izolare si efort fizic destul de mare, nu rezista decat cei carora le place.

„Sigur Oana duce traditia mai departe. Cateodata ii spun sa ramana in oras sa-si poata face temele, da` nu vrea si vine acasa. Nu oricine stie, cine n-a avut animale habar nu are ce e de facut aici. Nici nu stau daca nu le place, numa` de-i legi”, explica amuzat Lucian Uilean.

Oieritul este ocupatia principala in familia lui Lucian Uilean, de generatii FOTO: Bianca Sara
Fiecare dintre ciobanii de la stana are cate o bota, cu care se apara de animalele salbatice sau de care se sprijina cand parcurge teren accidentat. Si Oana are o astfel de bota, sculptata manual.

Traditia este foarte importanta pentru familia Uilean, membrii acesteia purtand cu mandrie clopul de cioban. Se asemenea, familia Uilea se numara printre putinele din judet care inca mai practica transhumanta. In calatoriile prin munti, ciobanii sunt insotiti de magari.