"Apreciem ca insuficiente elementele puse la dispozitie de Ministerul de Justitie pentru a evalua impactul gratierii in sfera infractionalitatii, dar semnalam riscul ca aceasta poate reprezenta o conditie favorizanta a fenomenului infractional specific din aria de competenta a DIICOT", transmite institutia printr-un comunicat de presa.

Procurorii sustin ca masura nu este intemeiata pe o analiza riguroasa la nivelul ANP, mentionand ca urgenta adoptarii ordonantei nu este justitficata echilibrat.

"Proiectul OUG supus opiniei noastre este de natura a contraria corpul procurorilor DIICOT prin efectele sale care vin in contradictie vadita cu elementele de politica penala care au fundamentat actiunea organelor de aplicare a legii in ultimii ani. Astfel de elemente se regasesc in toate strategiile nationale in materie, adoptate prin acte normative in vigoare, caracterizate prin imperativul eficientei luptei impotriva coruptiei, a evaziunii fiscale, a criminalitatii organizate si a altor infractiuni grave", explica DIICOT.

In ceea ce proveste abuzul in serviciu si punerea in acord a acestuia cu decizia CCR, procurorii spun ca "se observa ca ceea ce au criticat judecatorii CCR este doar lipsa de predictibilitate referitoare la nivelul legislatiei incalcate de presupusul faptuitor, fara a face in acest context vreo legatura cu un anume cuantum, tinand cont de faptul ca infractiunea de abuz in serviciu nu este una eminamente legata de o paguba, ca furtul sau inselaciunea. A conditiona insasi existenta unei infractiuni de o paguba (nu folos, nu prejudiciu, nu produs infractional, nu interese legale vatamate) este, in opinia noastra, o eroare legislativa prin ea insasi".

In privinta conflictului de interese, DIICOT precizeaza ca "modificarea textului nu este menita sa puna textul in acord cu dispozitiile deciziei CCR, ci restrange in mod nejustificat sfera de aplicabilitate a acestuia.

Constatam ca judecatorii Curtii atrag atentia doar asupra faptului ca, prin modificarea Codului civil, contractele comerciale sunt considerate contracte civile, astfel incat termenul a devenit atat de larg, incat nu mai este predictibil. Asadar, sintagma ”contracte comerciale” putea fi inlaturata sau explicitata, cu pastrarea celorlalte dispozitii normative".

Cu privire la prevederea care al limita timpul in care se poate denunt la sase luni de la comiterea faptelor, procurorii spun ca nu acesta un drept al unei pariti ci o "facultate".

"Cei mai multi dintre denuntatori sunt complici sau coautori la faptele comise de persoanele denuntate si cata vreme infractiunea se savarseste in conditii de avantaj pentru ele, nu au niciun interes sa faca denunt. Atat timp cat urmarirea penala se efectueaza pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, nu exista nici un motiv pentru care institutia denuntului trebuie limitata la un interval de timp de la data savarsirii faptei. Termenul de 6 luni care ar fi impus prin prezenta modificare ar crea o cauza de impunitate pentru prezumtivul faptuitor si ar reduce, de fapt, termenul de prescriptie al raspunderii penale in cazul acestor infractiuni. (...) In reglementarea actuala, denuntul, s-a dovedit fara echivoc un instrument eficient al luptei impotriva criminalitatii organizate si a coruptiei prin caruia organele de aplicare a legii descopera savarsirea unor infractiuni care in mare masura ar ramane altfel nedevoalate", spune DIICOT.