Sa cresti un copil poate fi relativ usor. Ii dai sa manance, ii cumperi haine, ai grija sa fie in siguranta…si copilul creste. Oricum creste! A-l educa insa, este cu totul altceva. Iar parintii care inteleg aceasta diferenta si se preocupa sa-si educe copiii, nu doar sa-i creasca, ajung adesea sa aiba relatii mai echilibrate cu ei si sa se simta mai impliniti.

Iata cateva recomandari foarte utile pentru parinti, venite din partea Uraniei Cremene – mama unui baietel minunat de 6 ani, pe nume Amos, si unul dintre cei mai apreciati experti in parenting din Romania.
As vrea sa incepem cu aceeasi intrebare pe care ne-ai adresat-o noua, parintilor prezenti la seminarul tau despre parenting: tu cum ai vrea sa fie copilul tau la 30 de ani?

Urania Cremene: – Echilibrat, in toate ariile existentei lui: fizic, mental, social, emotional, spiritual, financiar, relational, profesional. Asta inseamna atentie constienta, pentru cresterea fiecarei zone si construirea de abilitati, cunostinte, atitudini, experiente care sa-l ajute sa fie cea mai buna varianta a lui.
– Mi-a placut tare mult o recomandare frumoasa, de bun simt, pe care ne-ai transmis-o: nu poti cere copiilor tai sa manifeste ceea ce tu insuti nu manifesti. Cu alte cuvinte, educatia copilului incepe prin a ne intoarce privirea catre noi. Si aici as vrea sa te intreb: nu cumva gresim prin asteptarile noastre prea ridicate fata de copii?

– M-am uitat intotdeauna cu uimire la copii, la capacitatea lor extraordinara de a lua lucrurile asa cum sunt, de a nu judeca, de a nu spune lucuri dureroase – cand filtrul bunului simt, neexistand inca, ar putea sa creeze monstri. Cu toate acestea, ei ne spun „esti cea mai frumoasa” in cea mai proasta zi a noastra si, desi au conflicte, reusesc sa se impace intr-un timp record, in timp ce ranchiuna dintre doi adulti poate dura ani de zile.

Copiii sunt, in multe privinte, mult mai buni decat noi. Intr-un continuu proces de invatare, dar mult mai buni.

– Sa pornim de la un exemplu. Copilul, la doi ani, inca nu stie sa isi imparta jucariile cu un alt copil, avand tendinta sa stranga tot, sa acapareze tot, spunand ca jucariile sunt ALE LUI. Iar parintii, de cele mai multe ori, se asteapta ca el sa fie generos si sa se joace frumos, impreuna cu alti copii. Cum pot parintii sa il invete pe copil sa daruiasca, dar fara a-l dezaproba?

– Intelegand, in primul rand faptul ca alegerea de a imparti, este a copilului. Multi parinti forteaza copiii sa imparta, sau ofera ei insisi jucaria propriului copil, unui altuia, care a cerut-o.

Un alt aspect important este legat de constientizarea faptului ca un copil, neintelegand factorul timp, crede ca jucaria este oferita pentru totdeauna, nu pentru o perioada scurta, neaparat. Jocuri propuse de catre parinte „da-mi, te rog, ti-o ofer inapoi imediat dupa ce iti vad jucaria” il ajuta pe copil sa inteleaga ca va avea jucaria respectiva inapoi, in scurt timp.

– De multe ori, indicatiile si modul in care ne corectam copiii, zi de zi, le transmit sub o forma sau alta mesajul „nu e bine ce faci”, „nu e bine cum esti”, deci „nu esti suficient de bun” – ceea ce erodeaza increderea lor in ei insisi. Cum ar trebui sa sune aceste corectii, astfel incat sa nu inducem acest mesaj?

Raspunsul la aceasta intrebare – am aflat eu intre timp – este poate cel mai greu lucru de invatat, de catre un parinte. Din Romania, cel putin. De ce spun asta? Noi am fost crescuti intr-un spirit critic, concentrat pe coercitie, pedeapsa si supunere. Greselile – incercuite cu rosu si criticile – intotdeauna lipsite de echilibru.

Cresterea presupune echilibru: intelegerea lucrurilor pe care le-am facut bine – deci le pastrez, si a lucrurilor pe care le pot imbunatati – deci le schimb.

Feedback-ul, de aceea, este necesar sa fie echilibrat. Sa ne fortam atentia, pentru a „vana” tot ce este pozitiv intr-o actiune, sau in comportamentul/intentiile unui copil, si sa le recunoastem. Concentrandu-ne pe lucrurile pozitive mereu, copilul isi va pastra stima de sine ridicata si va intelege ca o greseala nu este o eticheta, ci doar parte a unui proces de invatare.