Au fost vremuri cand nu-mi imaginam viata fara el, cand o simpla cearta ma facea sa sufar pana la epuizare, cand indiferenta lui imi provoca atata durere incat nu mai aveam putere sa ma ridic din pat.
Au fost vremuri in care credeam ca viata mea nu are niciun sens fara el si ca un viitor in care el nu este prezent este imposibil. Au fost momente cand m-am gandit foarte serios ca n-am niciun rost in aceasta lume fara el, si cand eram dispusa sa iert orice, sa trec cu vederea tot ce ma ranea, doar sa-l stiu al meu.

Citeste si Tati, te rog, nu divorta si de mine!

A plecat de atatea ori din viata mea, incat am uitat numarul, si s-a intors tot de atatea ori, aducandu-mi mereu zambetul pe buze si speranta ca de aceasta data s-a intors pentru totdeauna. Ajunsesem sa cred ca asa e normal, ca plecarile lui in bratele altor femei nu vor face altceva decat sa ne intareasca pe amandoi, sa ne faca sa intelegem cat de speciala este legatura noastra si cat de norocosi suntem ca ne-am intalnit. Si asa a fost… pana la un punct.

Clipa in care a aparut ea

Imi amintesc perfect cand l-am vazut prima data cu ea de mana. Era atat de mandra de cucerirea ei, atat de sigura ca si-a gasit barbatul vietii, incat m-a facut sa zambesc. Biata de ea nu stia ca tine de mana un barbat care nu-i va apartine niciodata, ca indiferent de ce va face, el va pleca si ca, inevitabil, va ajunge la mine. Pentru ca asa el, mereu in cautare de ceva, mereu dispus sa plece, cu bagajele pregatite, cu frica de a apartine de cineva, cu dorinta de a nu se lega de nimeni.

Insa, ea nu-l cunostea, nu stia cat de gol se simte chiar si atunci cand era sufletul petrecerilor, nu stia cata tristete se ascunde in spatele acelui zambet si cat de singur se simte chiar si atunci cand este tinut in brate.
Pentru mine, ea nu era altceva decat o alta cucerire, un alt motiv ca el sa se intoarca la noi, un alt obstacol care ne va aduce mai aproape de “finalul nostru fericit”. Si cu acest gand l-am lasat sa-si joace rolul, convinsa ca dupa cateva luni va intelege, iar, ca a gresit. Dar cat de mult m-am inselat!
Dintr-o simpla “piesa de decor”, a devenit cea mai importanta femeie din viata lui. Printr-o intamplare, destinul ne-a hotarat soarta, iar ea a ajuns mama copilului lui. Acum, el regreta si isi cauta refugiul in bratele mele, il simt cum se agata, cu ultimele puteri, de dragostea noastra, in speranta ca ar mai putea sa salveze ceva, fara sa stie ca nu mai e nimic de salvat. Povestea noastra s-a incheiat.