„Fetita mea nu si-a mai vazut tatal de cand avea doar patru ani. Acum are 11. Cand avea doi ani, tatal ei m-a contactat si m-a intrebat daca poate sa renunte la drepturile parentale pentru a nu mai plati pensie alimentara, iar eu am fost de acord. Am vrut sa o scutesc de suferinta de a avea un tata iresponsabil, iar sacrificiul financiar era bine meritat, avand in vedere ca aveam siguranta ca nu o va dezamagi din nou.

Nu am mintit-o niciodata in legatura cu cine este tatal ei sau unde a plecat… Am incercat sa ii raspund intotdeauna la intrebari pe intelesul varstei ei.

Cand fetita avea patru ani, tatal ei m-a sunat si mi-a spus ca a fost diagnosticat cu cancer si ca ar vrea sa o vada. Am lasat sa treaca o zi apoi ne-am intalnit intr-un parc. Desi el a cerut sa ne vedem doua ore, a stat doar 20 de minute si apoi nu am mai auzit niciodata de el…

Insa, intr-o vara ne-am intalnit cu cineva care il cunostea si a facut un comentariu despre cat de mult seamana fetita cu ceilalti copii ai lui. Persoana respectiva a inceput sa ne detalieze cum tatal ei s-a asezat la casa lui si are o familie. Mi s-a strans stomacul gandindu-ma cat de dureros poate sa fie pentru ea auzind toate aceste lucruri. Am incercat sa inchei conversatia cat am putut de repede, ne-am indreptat spre masina sa plecam, apoi am vazut-o zambind. Mi-a spus: „Mama… el si-a dat seama cum sa fie tata. E un lucru atat de frumos! Ma bucur pentru acei copii!”.

Aceea a fost ziua in care fetita mea de doar 11 ani m-a invatat tot ce trebuie sa stiu despre iertare!”.