Faptul ca înfometarea lecuieste o multime de boli, este cunoscut chiar si medicinii oficiale. Întrebarea este ce nu trateaza? Se pare ca asemenea maladie nu exista si ca înfometarea învinge orice boala. 

Medicina oficiala este sceptica fata de înfometare, ca metoda ce permite tratarea bolilor. Medicii în mare parte nici nu doresc sa auda despre metodele alternative. Cu atît mai mult, despre înfometarea uscata. Din aceasta categorie facea parte din matusa mea. Credinta în stiinta, studii, pastile era de nezdruncinat. De aceea cînd ea sa-a îmbolnavit, a fost experimentat întregul arsenal al chimioterapiei stiintifice. Experimentat fara succes. O alta ruda de-a mea a murit de cancer.

Tata, unchiul, doi bunici, matusa - este lista rudelor care au murit de cancer este destul de mare. 63 de ani, 67, de ani, 54 de ani, nu sînt vîrste ale unor batrîni, ei mai puteau înca trai. Dar tata nu avea dorinta sa lupte, bunelul nu avea cunostinte, iar matusa era sceptica fata de medicina alternativa.
Dar sînt oameni care nu s-au descurajat în fata diagnozelor strasnice si sentintelor medicilor. În cartea lui Leonid scennikov „Sistemul vindecarii", sînt descrise cîteva cazuri.

Infometarea, metoda garantata de prelungire a vietii

Evghenii K, - diagnoza - iradierea de gradul II. Una dintre multele victime ale catastrofei de la Cernobîi. Medicii i-au spus ca i-au ramas 2 ani, dar Jenea dorea sa traiasca. Particulele rosii din sîngele lui erau înghitite de cele albe, ceea ce trebuia sa provoace decesul. Leucemia, provocata de radiatie, trebuia sa conduca la o moarte rapida. E tot ce stia Evghenii si cu ceea ce nu se putea conforma. Greutatea lui la acel moment s-a redus pîna la un nivel mai jos decît toate normele. Pierderea cunostintei, slabiciunile au devenit o norma. Pe cap, practic nu avea par. Au început sa-i cada dintii.

„Daca vrei sa traiesti, tine foame 11 zile", i-am spus. El a raspuns: „Nu am ce pierde". Am mers în post împreuna. L-am purtat cu mine în munti, iar aproape de ziua a 11-a trebuia sa-l scot la aer curat pe mîini. Eu am iesit din foame în a 6-a zi, pentru ca sa-l pot ajuta pe Jenea. El însa continua sa tina foame. Erau momente cînd Jenea nu mai credea în nimic, se simtea foarte rau. Atunci eu îl spalam cu apa rece, în încurajam. Erau moment cînd îi spuneam: „Esti slab, nu doresti sa traiesti!". El îsi aduna ultimele puteri si continua cursul.

Pierdea cunostinta, îi tremurau mîinile si picioarele de slabiciune, dar nu statea culcat, se misca. În a 12-a zi, dupa iesirea din înfometare, Jenea a început sa plînga. Începeau sa-i revina fortele, s-a îmbunatatit pofta de mîncare. Obrajii i s-au rumenit. La despartire, ne-am strîns mîinile si el a plecat acasa la mama sa, promitîndu-i sa ma sune. Noi am convenit ca va face o investigatie repetata, iar apoi, întarindu-se putin, va tine un alt curs de 11 zile de sine statator. Pentru ca pentru o asemenea problema serioasa acest lucru era necesar.

A trecut jumatate de an. Jenea a facut trei cursuri de înfometare. Primul de 11 zile, iar celelalte cîte 9 zile. Cînd m-a sunat ultima data, eu am înteles din primele cuvinte ca s-a întîmplat ceva bun. Ultima investigatie a aratat ca nivelul corpurilor rosii a fost restabilita pîna la nivelul normal. În final, medicii, care îi rezervau doi ani de viata, i-au scos invaliditatea. Jenea mi-a trimis o scrisoare cu poza sa, unde era cu o fata - mireasa lui.

Infometarea de o zi - un remediu extraordinar

Acesta nu e primul si nici ultimul caz, cînd oamenii, ce doreau sa se vindece de o boala serioasa sau chiar mortala într-un termen scurt, au reusit sa-si atinga scopul. Despre ei putem sa povestim ore întregi, pentru ca pentru multi dintre noi asemenea oameni ar putea fi un exemplu de dorinta de viata si a faptelor energice si hotarîte.

Unii pot numi acest caz drept un exemplu al unei vindecari miraculoase, dar din punctul meu de vedere aceasta istorie este, în primul rînd, despre puterea spiritului si despre hotarîre. Despre faptul cum omul poate solutiona sarcina pusa în fata lui, iar în al doilea rînd, despre rezultatele, care pentru multi dintre noi par a fi uimitoare, la care eu întotdeauna raspund: „Altfel nici ca putea fi".

sursa:ecology.md