Dupa moartea cuiva, cei apropiati vor sa afle unde a ajuns sufletul acestuia. Femeile sunt cel mai mult interesate de aceasta. Dorinta le este cunoscuta de diavol si acesta le poate arata ca cel adormit e in stare buna, in haine albe…

Dar Sfintii Parinti interzic categoric sa ne dorim a-l vedea pe cel adormit. De ce? Daca il vom vedea (asa cum ni-l arata diavolul) ca pe un sfant, atunci vom inceta sa ne mai rugam pentru el, gandindu-ne ca este in rai, dar, de fapt, nu este asa. De aceea, Domnul nu vrea ca noi sa cercetam unde sunt cei adormiti. Nu avem niciun folos din aceasta. Trebuie sa ne rugam, iar Domnul va sti ce sa faca.

Se intampla uneori ca, pentru sustinerea duhului, Domnul sa ne descopere soarta sufletulor. Unei fete i-a murit tatal si ea l-a vazut mort in vis. Atunci fata a inceput sa se roage mult pentru el, pana cand i s-a aratat ca inviaza incetul cu incetul. Fata dadea pomelnic la Liturghie si dupa 40 de zile a vazut cum s-a ridicat, dar avea bube multe.

Dupa alti cativa ani de rugaciune, Domnul i-a descoperit ca tatal ei se vindecase de acele bube. Dupa aceea s-a rugat din nou un timp, iar Domnul i l-a aratat pe tatal ei in haine albe, spunandu-i:”Multumesc, fiica, pentru rugaciunile tale, pentru milostenie, pentru Psaltire si pentru tot binele facut intru pomenirea mea.”

Din Ambrozie Iurasov – Indrumar crestin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucuresti, 2008, p. 199-200

sursa: altarul credintei