Un lucru recomandat de a fi facut mai ales in post: sfestania (sfintirea casei). Vom clarifica ce este sfestania, cand trebuie ea facuta, care sunt beneficiile savarsirii ei si cum trebuie sa ne pregatim pentru aceasta slujba.
In cartea Casa crestinului, Editura Bizantina, Bucuresti -1997, Pr. Constantin Coman afirma: „Casa nesfintita, ca si omul nebotezat, este vulnerabila lucrarii celui viclean si a tuturor relelor, poate fi bantuita de duhuri rele si de rautatile oamenilor, de vrajitorii sau blesteme. Dimpotriva, casa sfintita si cei ce locuiesc in casa binecuvantata sunt ocrotiti in fata tuturor relelor daca ei insisi nu aduc raul in casa prin savarsirea lui.”

Si pentru ca obiceiul este ca gospodinele sa faca o curatenie generala inaintea unei sarbatori mari, vom retine vorbele intelepte ale altui parinte: „Un crestin fierbinte in credinta face trei curatenii in fiecare din cele patru posturi mari ale anului:
- Curatenie de praf, mizerie in toata casa;
- Curatenie de duhuri rele cuibarite in casa, prin sfestanie;
- Curatenie in suflet prin marturisirea pacatelor la spovedanie.”

Ce este sfestania

Sfestania este o slujba religioasa oficiata de preot la inceperea unei activitati, la darea in folosinta a unei constructii sau la diferite cerinte ale credinciosilor, constand in rugaciuni si in stropirea cu apa sfintita. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii romane (DEX), cuvantul sfestanie are ca varianta si regionalism forma festanie si provine din sl. [o]svenštenije. La slujba sfestaniei, prin invocarea pogorarii harului Duhului Sfant, preotul sfinteste apa si uleiul pregatite de credinciosi. Apoi casa se stropeste cu apa sfintita, numita si aghiasma mica, iar deasupra tocului usilor se face semnul Sfintei Cruci cu untdelemnul sfintit.

Cand se savarseste slujba sfestaniei

Molitfelnicul si celelalte carti de practica liturgica nu limiteaza savarsirea sfestaniilor la perioadele de post, dar traditia bisericeasca indeamna pe toti crestinii sa cheme preotul pentru sfintirea casei macar o data pe an, intr-o zi de post. In cazuri deosebite, precum dupa trecerea la Domnul a cuiva, ori cand cineva este in suferinta, la punerea temeliei unei case noi sau la mutarea intr-o casa noua, dupa renovarea unei locuinte, sfestania se poate face indiferent de ziua din saptamana sau de perioadele de post, la o data stabilita de comun acord cu parintele paroh.

Pentru a veni in intampinarea nevoii credinciosilor, Biserica a randuit si sfintirea caselor din ajunul Bobotezei, slujba complementara sfestaniei, dar in acest caz aghiasma nu se mai sfinteste la casa credinciosului, ci este adusa de preot, iar slujba este mai putin cuprinzatoare din lipsa de timp. De aceea, este spre indemn a nu ne multumi doar cu „primirea Bobotezei”, ci a ne organiza pentru o sfestanie si intr-o alta perioada din an.

De ce sa facem sfestanie

Ne plangem cu totii de boala acestui secol, stresul. Ne-am insusit si uzitam adeseori expresia „simt in jur energii negative”. Constatam la locul de munca un mediu toxic pentru psihic si aducem cu noi acasa povara grijilor si nemultumirilor zilei. La acestea adaugam certurile casnice risipite in norii de fum ai tigarilor si fuga spre relaxarea oferita de televizor, expunandu-ne si mai mult la violenta fizica si de limbaj, la imagini obscene. Deseori uitam sau suntem prea obositi sa ne mai facem rugaciunea de seara si dimineata, ce sa mai vorbim de aprinderea unei candele sau de a tamaia. Astfel, zi dupa zi, casa noastra se transforma din camin placut si linistit intr-un loc unde nu ne mai simtim bine. Aici intervine forta curatitoare si necesitatea sfestaniei. Ea este menita ca prin credinta si rugaciune, prin lucrarea Duhului Sfant, sa alunge orice lucrare a fortelor raului, sa purifice spiritul si materia si sa restabileasca linistea si armonia in casa, in familie.

Iata ce ne invata Molitfelnicul despre slujba sfestaniei: „Stiut sa fie ca prea bun si folositor de suflet obicei este sa se faca in biserici, in manastiri si case, sfintirea apei. Aceasta apa sfintita are multe feluri de lucrari: duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se iarta si pacatele cele mici de peste toate zilele, nalucirile diavolesti si gandurile cele rele, mintea se curateste de ganduri spurcate si se indrepteaza spre rugaciune, bolile le goneste si da sanatate sufleteasca si trupeasca. Toti cei care o primesc iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta, datori sunteti voi preotilor, sa va invatati enoriasii ca sa o primeasca cu credinta spre marele folos al lor!”.