Momentul mortii continua sa fie un mister! Totusi, oamenii de stiinta au stabilit ce inseamna practic moartea si care sunt factorii care duc in acel punct. Organismul trece printr-o stare de moarte clinica, urmata de moartea biologica, potrivit cercetatorilor de la American Society of Chemists.

Savantii spun ca senzatia de dinaintea unei morti violente este similara cu aceea pe care o traiesti cand te uiti la un film horror. Creierul nostru are aceeasi reactie in ambele cazuri.
Atunci cand o persoana este injunghiata, inima se opreste, la fel si respiratia (moarte clinica), insa nu si creierul, ci dimpotriva, atunci este momentul cand el lucreaza cel mai intens, potrivit cercetarilor.
In aceasta faza, daca se intervine medical, oamenii pot fi readusi la viata, altfel nu au nicio sansa.

nca din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost interesati sa afle cu un ceas mai devreme cand vine sfarsitul. Si nu despre sfarsitul lumii este vorba, ci despre sfarsitul vietii - nici macar al vietii lor, ci al celor dragi, de care stiu ca se vor desparti pentru totdeauna. Semnele se arata atat celor care vor pleca intr-o alta lume, cat si celor care raman. Trebuie doar sa stim sa le citim si sa ne folosim judicios de informatiile primite.

Exista multe carti care trateaza acest subiect, de asemenea, articole publicate in reviste de stiinta sau de paranormal, ca si marturii care circula din om in om, oralitatea jucand inca un rol important in acest domeniu. Jurnalista americana Patricia Pearson a scris o carte intreaga despre ce se intampla cu muribunzii in ultimele 72 de ore de viata - „Cum sa deschizi usa Raiului. Povestiri despre Viata, Moarte si ce urmeaza dupa”. Psihiatrul Raymond Moody a facut si el o cercetare pe care a dat-o publicitatii. S-au facut sondaje de opinie, statistici, rechizitorii, toate cu acelasi scop: sa se afle ce se intampla in orele care preced extinctia omului.

Iata si cateva concluzii la care au ajuns aceste studii, cercetari, sondaje s.a. - concluzii care se potrivesc cu o serie e marturii stranse chiar pe teritoriul Romaniei:

Cu 72 de ore inainte, cei care sunt pe patul de moarte primesc semne de la cei dragi, stinsi de pe lume
Preoteasa M.C., in varsta de 92 de ani, a povestit, cu 3 zile inainte de a muri, cum parintele, sotul sau decedat, se asezase pe marginea patului si ii spusese ca trebuie sa pregateasca rochia de culoarea viorelelor, pentru ca vor pleca intr-o calatorie.
C.I., ciobanita din Carpatii Meridionali, povesteste ca bunicul sau i-a spus, intr-o dimineata de joi, ca daca sambata va mai fi acasa, atunci va veni la ea in vizita, dar sa nu se sperie, caci e posibil si ca el sa nu poata veni. Sambata la pranz, batranul si-a dat duhul, cu putina vreme inainte ca nepoata sa intre in sat, ca sa-l ia la ea.

De obicei, in ultimele 72 de ore de viata muribunzii vorbesc foarte mult despre o calatorie pe care o vor face curand. Cel mai adesea, cer sa le fie pregatite hainele si incaltarile sau sa le fie cumparate bilete pentru drum. De multe ori, calatoriile la care fac referire sunt irealizabile, fie pentru ca starea de sanatate a muribunzilor este foarte precara, fie pentru ca persoanele pe care le amintesc in cererile lor si despre care spun ca ii vor insoti sunt moarte demult.
Conform statisticilor, chiar si persoane aflate in coma isi pot reveni in ultimul ceas de viata, devenind constiente si, in acelasi timp, „stand de vorba” cu persoane demult decedate. Daca le intrebi despre lucruri din realitatea imediata, iti vor raspunde coerent, desi, pe de alta parte, sunt absolut neverosimile dialogurile pe care le poarta cu persoane care nu se afla acolo. Astfel de reactii sunt mai evidente la muribunzii care au avut de traversat o boala grea si istovitoare, care le-a sleit puterile. Este clasic printre cei care studiaza acest fenomen cazul unei femei bolnave de cancer, care, pe patul de moarte, vorbeste cu tatal ei - mort - si, totodata, spune ca vede o alta ruda, care decedase de curand, si despre a carei moarte ea nu aflase nimic (caci i se ascunsese adevarul). Cei doi ii spuneau sa se pregateasca, pentru ca vor pleca impreuna intr-o calatorie lunga.

Tunelul si lumina alba
Despre tunelul la capatul caruia te asteapta - si te absoarbe - o lumina alba au adus marturie chiar cei care „s-au intors din morti”, cei care si-au revenit din moartea clinica. Tunelul poate fi alb, cenusiu sau oranj, insa culoarea luminii de la capatul lui este mereu aceeasi: alba, stralucitoare. In unele cazuri, tunelul este posibil sa nu existe, iar lumina alba sa se reverse de la marginea orizontului, inundand rapid spatiul catre cel care se afla la pragul dintre lumi. Marturiile celor care si-au revenit din moartea clinica sunt coplesitoare, ei vorbesc despre o stare de liniste si de beatitudine pe care o da aceasta lumina, despre calm si caldura si sentimentul de siguranta, din care le vine greu sa se smulga.

Mesaje de pe pragul dintre lumi
Adesea, imediat ce au trecut pragul dintre lumi, cei decedati comunica foarte puternic cu o persoana (o ruda) care nu s-a aflat langa ei in momentul decesului, dar de care ii lega o emotie puternica. Soti, copii sau nepoti, aflati departe de rudele lor care au „facut pasul”, primesc la ceasul respectiv un semn. Poate fi un semn fizic: o pana care cade din cer, o frunza adusa de vant, poate un zgomot puternic sau, daca asta se intimpla in timpul noptii, un vis cu semnificatii multiple, in care moartea este reprezentata printr-o metafora. Rudele acelea se trezesc atunci cu un frison rece, se uita la ceas, sunt cuprinse de neliniste, dar de cele mai multe ori cad din nou intr-un somn adanc. Mai tarziu, afla ca la ceasul respectiv persoana iubita a plecat din viata.

Mesaje de dincolo de moarte
In cele 40 de zile in care sufletul, conform traditiei crestine, mai ramane pe pamant, familia si prietenii celor decedati continua sa primeasca semne de la ei.
Tot bacita C.I. povestea ca, dupa moartea bunicului, la prima slujba de pomenire, dupa 7 zile, s-a discutat sa se faca o coliva mare, pentru cel raposat. Dar rudelor le-a aparut ca prin vis cel decedat, care lea-a spus: „mai faceti o coliva, ca suntem tare multi”, cerandu-i astfel ca o data cu el sa ii pomeneasca si pe ceilalti morti din familie.