Ce-nseamnă „să dregi busuiocul”?
Avem de-a face cu un paradox. Busuiocul, în esenta lui, este planta care drege acolo unde este pus. Drege apa din pocale, mâncărurile fade sau aerul fetid. A încerca să-l dregi pe el insusi este un demers fără prea mult succes. Si tocmai de aceea, când vrei să dregi busuiocul, sorti de izbanda n-o să prea ai. Si mai rău o să faci. Dar, dacă vorbim de fetele fara noroc in dragoste, ei, atunci se schimbă povestea! E un descântec de iubire care se face cu un şomoiog de busuioc si care le ajuta să-şi găsească alesul sau să îndepărteze blestemul si asta, dragii mei, înseamnă să dregi busuiocul!

Ţinutele colorate pe care le purtaţi când prezentaţi vremea v-au fost recomandate de stilişti sau ele reprezintă stilul dumneavoastră vestimentar de zi cu zi?
Dacă ati fost atenti, nu sunt un caz izolat. Fac parte dintr-un concept unitar stilistic, fiecare dintre colegii mei având tinute dedicate şi potrivite cu personalitatea lor şi cu programele pe care le prezintă.

Ţinutele bicolore sunt absolute criminale.Sunt din recuzita teatrului/a PRO TV-ului, sau din şifoierul propriu? În ce alte ocazii le-aţi purtat?
Înteleg din întrebarea dvs. ca mi-ati facut déjà dosar penal. N-am vrut să stârnesc atâta teroare in jurul meu şi să vă ucid cu ţinutele aşa cum ziceti, bicolore. Sunt ţinute create de stilisti pentru mine şi fac parte din rubric “Vremea”.

Ce vă unge mai mult pe suflet, Premiul Societăţii Europene de Meteorologie sau cele din lumea teatrului?
Atâta vreme cât eu am plecat din teatru 12 ani, nu ştiu ce premiu aş fi putut să iau. Sau, poate vreti să fiti malitiosi şi să sugeraţi că merit un premiu pentru că am plecat din teatru?

Sunteţi (şi) om de televiziune. Cât timp petreceţi în faţa televizorului şi ce gen de programe urmărţi?
Îmi plac show-urile cu oameni care au ceva de spus şi care ar putea sa fie model pentru generatiile care înmuguresc acum.

Fetele dumneavoastra cât stau in fata televizorului?
Depinde ce au de facut. Dacă au treaba, îşi fac treaba si uita de televizor. Dacă programul nu e foarte încarcat, au câteva animatii care le plac.

Ce talente au Natalie (10 ai) şi Catinca (4 ani)?
Amândouă fac gimnastică, dar nu de performanta, Natalie canta la pian, dar nu de performanta, chiar daca ia lectii pentru asta, scrie niste compuneri foarte frumoase si cătinel, cătinel, descopera ca şi cititul poate devni o pasiune. Catinca are toate talentele din lume si o să vadă ea peste câţiva ani incotro se va indrepta. Deocamdata, ne spune zilnic că vrea să fie medic.

Acasă sunteţi singurul băiat între 3 fete.Sunteţi răsfăţatul lor sau calul lor de bătaie?
Dacă aţi fi în situatia mea, ati intelege ca a fi calul de bataie a trei fapturi superbe, dar necrutatoare in acelasi timp este un nesperat răsfăţ de care mă bucur in fiecare clipă.

Aţi revenit pescenă după o pauză de 12 ani. Aţi avutemoţii? O perioadă destul de îndelungată de stat pe bară, totuşi...
Am emotii si acum. Si probabil ca o să am emotii cand o sa ma urc pe scena pentru ca aceasta meserie de fapt asta înseamna: emotie nemijlocita, transmisă de pescena in salasi invers.

Ce alte proiecte teatrale, cinematografice aveţi?
Sunt intr-o faza in care citesc foarte mult teatru, caut si voi intra in curan din faza in care voi devora toate spectacolele care exista pentru ca am ramas in urma si la capitolul asta. Apoi lucrurile vor fi putin mai clare si voi putea sa va raspund la intrebare.

Aţi jucat alături de Rutger Hauer, Olivier Martinez, Rachel Weisz, Monica Bellucci sau Van Damme (în două rânduri). Cu cine dintre aceștia ați vorbit, care a fost mai sociabil, care știa lucruri despre România?
Rutger Hauer era foarte interesat de Romania, de oameni, de locuri, de felul in care se descurca actorii pentru ca auzise ca in general actorii fac teatru in Romania si ca proiectele de film sunt sporadice. Cel mai mult am socializat cu Rachel Weisz si asta pentru ca toate scenele pe care le am in Whistleblower le am împreună cu ea. Am vorbit foarte mult. Ea este o impatimită de teatru, a umblat in toata lumea ca sa vada spectacole importante si chiar mi-a povestit ca exista o perioadă nu tocmai fastă pentru miscarea teatrală, pentru ca se simte o lipsa de omogenitate si de consistent a mesajului teatral. Si vorbea aici de spectacole de la New York, Londra, Paris, nu doar de spectacole americane.

Ce înseamnă pentru un roman să stea pe aceeași scenă cu un star internațional?
Niciodată nu am privit un star international ca pe un semizeu care trebuie adulat, am incercat sa descopar omul din spatele imaginii si-atunci cand am reusit l-am respectat. Atunci când nu a razbatut spre mine decat imaginea fabricata a starului mi-am vazut de treaba. Respect la fel de tare un mare actor ca si pe un pusti de 5 – 6 ani care are un talent extraordinar. Oamenii trebuie respectati pentru ceeace sunt cu adevarat, nu pentru ce s-a fabricat in jurul lor.

Mai aveţi un fiu dintr-o căsnicie anterioară, care se plângea că nu l-aţi căutat până n-a ieşit el în presă să-şi spună povestea. Cum sunt relaţile dintre voi la ora actuală?