Dupa imprejurarile in care este folosita in cult, lumanarea are diferite semnificatii. Lumanarea care se aprinde la citirea Evangheliei inseamna lumina adevarului evanghelic care a strabatut intunericul necredintei in care traiau popoarele dinainte de venirea lui Hristos.

Lumanarile sunt nelipsite de la marile slujbe-evenimente din viata omului: botez, cununie, moarte.

La moarte, lumanarea este lumina care se pune in mana mortului, cand acesta isi da duhul, spre a-i fi calauza pe drumul de veci.

Daca tii luminarea cuiva care moare, cad pacatele lui asupra ta? Aceasta este intrebarea care ii macina pe multi crestini.

Lumanarea este semnul jertfei. O lumanare bine lucrata nu scoate fum, nu picura ceara, ci se transforma toata in lumina. Lumina este forma superioara de existenta a materiei. De aceea Dumnezeu a facut mai intai lumina. Tinand lumanarea cuiva este ca si cum l-ai calauzi. Asa il calauzesti la Sfantul Botez spre viata in Hristos, la Cununie spre o viata de familie binecuvintata de Dumnezeu si la inmormintare spre imparatia cerurilor. Pe vremea Sfantului Apostol Pavel unii se botezau pentru cei morti. Asta nu inseamna ca le luau ei pacatele.