Crestin ortodocsii praznuiesc astazi Adormirea Maicii Domnului. Aceasta praznuire a fost insotita la romani, de-a lungul timpului, de variate obiceiuri. Desi Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie) este aproape calendaristic, Adormirea Maicii Domnului (Precista, Zeita Muma) este cu mult mai serbata. Se seamana ce se mai poate, se schimba palaria pe caciula, se aduna oile dinspre munte, se bat nucii.

La pragul dintre vara si toamna, 15 august este una dintre sarbatorile cu dubla valoare. Durerea plecarii dintre oameni a Fecioarei, dar si bucuria ca sta sufletul sau printre cei curati.

Scrie Irina Nicolau in cartea sa ”Ghidul sarbatorilor romanesti” ca intai si intai, Sfintei Marii i s-a trimis inger sa-i spuna ca se va inalta la cei drepti. Sfanta s-a inchinat si-a acceptat soarta, a dat de pomana haine si de mancare. Apoi, s-a asezat in pat si a asteptat momentul. ”Se povesteste ca la Adormirea Maicii Domnului a fost jale mare. Pomii cu roadele lor s-au unit si au inchipuit un pom care a fost purtat in fruntea procesiunii. Bostanul si porumbul au facut un buchet din floarea soarelui care a fost pus pe cosciug. De atunci, bostanul si porumbul se ingalbenesc de Sfanta Marie.” A venit tunet mare si Apostolii lui Iisus i-au tinut slujba. Apoi, a fost ingropata sus, pe Ghetsimani. Cand Toma a venit dupa trei zile sa cerceteze locul, Maria urcase la cer. De Sfanta Marie se merge la biserica si se aminteste de cei luati la Domnul si li se dau de pomana struguri, prune si faguri de miere, caci acesta este timpul lor de facere.

Este momentul in care romanii se intorc din calatorii si isi tocmesc si fac nuntile cele mari de peste vara. Fiindca, se spune, doar Sfanta Marie este cea priveghetoare de casnicie si prunc bun.

Stihirea cea mai cantata de Sfanta Marie are versurile acestea:

”Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica vietii si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre.” (Troparul Adormirii Maicii Domnului)