gândul a obţinut înregistrarea acestei cuvântări, înregistrare făcută de postul naţional de radio, şi vă prezintă osanalele pe care Ion Iliescu le ridica la Congresul comunist de la sfârşitul anilor '60.

liescu îşi începe discursul (minutul 0.40 al înregistrării) cu o reverenţă oratorică la adresa lui Nicolae Ceauşescu:

„Datoria întregului activ, a tuturor uteciştilor, aşa cum pe bună dreptate sublinia şi tovarăşul Ceauşescu, este de a depune eforturi perseverente, pentru a face ca fiecare organizaţie a UTC să devină un organism activ, dinamic, receptiv la nou, la cerinţele şi preocupările tineretului, capabilă să mobilizeze întreaga masă a tinerilor la activitatea vie pentru înfăptuirea politicii partidului. Pot să declar în faţa Congresului că cei peste 2.300.000 de membri ai UTC se consideră ostaşi devotaţi ai partidului, militanţi activi pentru înfăptuirea programului său de construire a socialismului şi comunismului pe pământul României”. liescu şi-a continuat discursul, vorbind despre motivele sale de „deplină” şi „justificată” satisfacţie: racolarea de tineri comunişti.

„Uniunea Tineretului Comunist consideră drept cea mai înaltă datorie de a forma din rândurile sale viitori membri de partid. Faptul că în cursul anilor, sute de mii de tineri comunişti au devenit membri ai partidului, cadre de nădejde ale sale în diferite domenii de activitate, constituie un motiv de justificată satisfacţie şi totodată un imbold pentru activitatea viitoare. Putem sublinia cu deplină satisfacţie faptul că tineretul patriei noastre – muncitori, ţărani, studenţi, elevi, indiferent de naţionalitate, crescuţi şi educaţi în ambianţa fertilă pe care o reprezintă orânduirea socialistă, în plin proces de dezvoltare şi de perfecţionare constituie un factor dinamic al progresului societăţii socialiste”.

Iliescu a vorbit atunci şi despre importanţa „învăţăturii marxist-leniniste”, despre „tezaurul de idei” al comunismului, ajungând să îl preaslăvească pe V.I. Lenin, a cărui aniversare centenară se apropia.

„O atenţie deosebită acordă partidul însuşirii largi de către comunişti, de către masele muncitoare, de către tineretul nostru, a învăţăturii marxist-leniniste, cunoaşterii tezaurului de idei al filozofiei materialist-dialectice, al economiei politice, al comunismului ştiinţific. Este cunoscut că operele clasicilor marxism-leninismului au fost în ţara noastră editate în tiraje de masă, că ele au devenit un bun cultural pentru masele largi ale poporului român. În sistemul de învăţământ al activităţii politic-educative de masă, se acordă un loc important studierii tezaurului de gândire şi creaţie marxistă, studierii fenomenelor social-politice ale lumii contemporane, în lumina concepţiei noastre materialist-dialectice.

Apropierea măreţului jubileu al centenarului naşterii lui Vladimir Ilici Lenin, genial continuator al operei lui Marx şi Engels, exemplu de gândire creatoare, de cutezanţă revoluţionară, fondator al Partidului Comunist şi al statului sovietic socialist, conducător al proletariatului în revoluţie, a cărui activitate pusă în slujba cauzei socialismului şi comunismului este simţită de întreaga mişcare comunistă şi muncitorească internaţională, de forţele progresiste ale contemporaneităţii, constituie un eveniment de deosebită semnificaţie în viaţa ideologică a partidului.

Cinstind această aniversare, partidul nostru pune în valoare opera făurită de Lenin, spiritul său creator, contribuţia sa inestimabilă la dezvoltarea teoriei revoluţionare a proletariatului, îndemnul său la necontenita îmbogăţire şi înnoire a tezaurului de gândire marxistă şi experienţă de luptă a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale”, spunea Ion Iliescu de la tribuna PCR.

Căderea în dizgraţie

Ion Iliescu, care în prezent are 84 de ani, a intrat începând cu anul 1971 în dizgraţiile lui Nicolae Ceauşescu, atunci începând aşa-zisa sa marginalizare în cadrul PCR. După prezentarea de către Ceauşescu a „Tezelor din iulie” – măsuri ideologice dure, inspirate din China şi Coreea de Nord, Iliescu este demis din funcţiile deţinute în PCR la nivel central şi este trimis la Timişoara, pe un post de partid. În 1989, fiind văzut ca un comunist neapropiat de Ceauşescu, însă parte a sistemului, este susţinut să preia puterea în timpul Revoluţiei şi devine primul preşedinte al României post-comuniste. Experienţa sa de om de partid a fost transmisă mai departe în actualul Partid Social Democrat, pe care l-a condus efectiv până în 2005, când a primit funcţia de preşedinte onorific, locul fiindu-i luat de Mircea Geoană. Asculta inregistrarea pe Gandul.info