Japonia intentioneaza sa aloce circa 5 trilioane de yeni (37 miliarde de dolari) in urmatorii cinci ani pentru dezvoltarea si desfasurarea de rachete cu raza lunga de actiune, pe fondul intensificarii amenintarilor militare din regiune, relateaza miercuri Kyodo si dpa. Autoritatile de la Tokyo vor sa detina o "capacitate de contraatac" in fata cresterii puterii militare a Chinei si a lansarilor repetate de rachete balistice ale Coreei de Nord.

Potrivit unor relatari anterioare din media, Japonia are in vedere de asemenea achizitionarea de rachete de croaziera de la puterea sa protectoare, Statele Unite ale Americii.

Circa un trilion de yeni din totalul prevazut vor fi folositi pentru extinderea capacitatii de rachete ghidate antinava si diversificarea platformelor de lansare a proiectilelor. Alti 800 de miliarde de yeni vor fi cheltuiti pe dezvoltarea de arme hipersonice cu planare pentru apararea insulelor izolate din sud-vestul Japoniei si de rachete hipersonice dificil de interceptat, au mentionat surse pentru Kyodo.

In plus, guvernul va utiliza diferite tipuri de drone, inclusiv ofensive pentru eliminarea intrusilor si unele capabile sa functioneze in mediu subacvatic.

Guvernul intentioneaza sa includa ideea controversata a dobandirii acestei capacitati de contraatac, care ii va permite Japoniei sa tinteasca si sa anihileze rachete inamice inainte de lansarea lor de pe teritorii straine, in Strategia de Securitate Nationala ce urmeaza sa fie examinata in cursul acestei luni.

Achizitia de astfel de arme ofensive este controversata in Japonia data fiind Constitutia sa pacifista de dupa razboi. Politica de securitate nipona s-a concentrat pana acum exclusiv pe aparare.

Totusi, pe fondul situatiei de securitate tot mai tensionate, aceasta tara, care face parte din G7, grupul celor mai dezvoltate economii, vrea sa-si sporeasca drastic capacitatile de aparare. Partidul premierului Fumio Kishida vizeaza o majorare a bugetului apararii pentru a ajunge la cel putin 2% din PIB, in urmatorii cinci ani, in conditiile in care acesta a fost plafonat mult timp la circa 1% din produsul intern brut.