Micii, mancarea nationala a romanilor, nu sunt o specialitate exclusiv romaneasca, regasindu-se si in meniul grecilor, sarbilor, croatilor, turcilor si al bulgarilor. Pentru ca zilele libere vor da prilejul multor romani sa iasa la iarba verde, ne-am gandit sa aducem in atentia publicului mult iubitii mititei, preparatul culinar care incanta papilele gustative la orice sarbatoare cu iz mioritic.

“Pofta buna si sa nu se depuna” este urarea noastra pentru mesele imbelsugate pe care le veti savura alaturi de cele mai dragi persoane, dar nu lasati problemele digestive sa va strice clipele placute.

Istoria micului incepe undeva pe la sfarsitul secolului 19, intr-o carciuma celebra din Bucuresti, numita “Leul si carnatul”. Se chema asa pentru ca acolo se putea manca un carnat cu un leu. La un moment dat, se terminasera matele pentru carnati, motiv pentru care bucatarul, disperat, a mai adaugat cateva condimente in umplutura pentru carnati si a aruncat bucatele mici din aceasta  pe gratar. Povestea spune ca  unul dintre primii clienti ar fi exclamat: "Dar mici sunt carnatii astia!" . Si iata si provenienta numelui de “mic”!

Mirosul lor te poate imbia, dar ai mare grija sa nu cazi prada acestei tentatii pentru ca te poti imbolnavi din cauza unor ingrediente deloc naturale.

Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, o autoritate in domeniul nutritiei, avertizeaza: "Mititeii sunt o bomba calorica si au efecte nefaste asupra sanatatii. Fiti foarte atenti la ingredientele din compozitie. Cititi cu atentie etichetele si excludeti produsele care au in compozitie alte ingrediente in afara de carne tocata, sare, condimente si bicarbonat de sodiu".

- Trebuie sa fiti atenti sa fie bine facuti, deoarece in cazul frigerii incomplete exista sansa contaminarii cu trichinela, care poate duce la imbolnaviri grave.

- Fripti pe gratarul cu foc direct devin toxici din cauza arsurii si a contaminarii cu hidrocarburi, benz-a-pireni si dioxine. Asocierea cu paine si bauturile alcoolice inrautateste si mai mult digestia, putand provoca imbolnavirea ficatului.

- De asemenea, consumul exagerat de mici poate duce la cresterea riscului unor cancere – de vezica, colon, pancreas sau al pancreatitelor acute.

"Atunci cand dorim sa consumam mici, este contraindicat contactul direct al carnii cu flacara sau carbuni incinsi. Daca sunt portiuni arse sau rumenite, acestea se vor indeparta. Este esential ca gratarul sa fie bine curatat pentru indepartarea resturilor care contin substante toxice si care pot patrunde in carnea pusa la fript. Cel mai bine e sa fim siguri din ce anume sunt facuti micii, sa ii mancam cu salata si mustar natural, alaturi de cantitati moderate de vin rosu, bio (fara sulfiti) – astfel, le scade toxicitatea", mai spune Doctor Menci.

La o scurta citire a etichetelor de pe cateva tavite cu mici din supermarket (in special sortimentele congelate), aflam ca producatorii de pasta de mici folosesc sorici in compozitie. Acesta creste rapid nivelul de colesterol si provoaca guta. In plus, gasim grasime in procente ridicate, coloranti precum carmin, care e de fapt o pulbere obtinuta prin zdrobirea oualor unei insecte numita coccus cacti si care s-a dovedit ca este cancerigen. Pe langa asta, gasim acid ascorbic sau chiar celebrul E621 (monoglutamat de sodiu), considerat unul dintre cei mai periculosi aditivi pentru sanatatea omului.

Daca nu poti renunta la acest preparat national, incearca sa iei carne proaspata de la macelarie. Macar asa ai control asupra proportiei de grasime dintre carnea de porc si cea de vita din compozitie. 

Micii nu sunt periculosi doar pentru sanatate, ci si pentru silueta. La 100 de grame de mici vei acumula cel putin 350 de calorii, deci nu strica sa faci putina miscare dupa masa, in loc sa iti potolesti setea cu o bere rece.

O controversa privind reteta traditionala de mititei a fost cea care a vizat folosirea bicarbonatului de sodiu in compozitie, dar care a fost trecuta rapid cu vederea, deoarece acest ingredient are, din contra, efecte benefice pentru sanatate (este utilizat si ca medicament in tulburarile de aciditate gastrica)  si are rolul de a fragezi compozitia si de a mentine culoarea in interior.