News Flash:
A fost prăpăd, miercuri seara, în sud-vestul ţării
Înotătorii de la CSU Politehnica Timișoara s-au întors cu trei medalii de la Campionatul Național, organizat la Otopeni
Un tânăr a fost depistat cu numere false la mașină și drogat, pe DJ 693 în localitatea Călacea
767 de cazuri noi cazuri de rujeolă şi un deces, înregistrate în ultima săptămână
În perioada 24 aprilie-14 mai se fac recrutări pentru care doresc să devină jandarmi, inclusiv în Timiș
Deputaţii români propun ca permisul de conducere să fie obţinut de la 17 ani
Timişoara va avea un nou pod peste Bega și o pasarelă pietonală inedită
Crescătorilor de porci Mangaliţa şi Bazna li se oferă 2.000 de lei subvenție
Primăria Timișoara a amânat tratamentele de dezinsecție pentru combaterea ţânţarilor
Un belgian al cărui organism produce cantități mari de alcool, exonerat de acuzația de conducere sub influența alcoolului
Cristoiu: De ce a meritat o ceremonie incheierea lucrarilor de consolidare a Arcului de Triumf
Azi
1
0
Azi
1
0
Azi
6
0
Azi
11
0
Azi
48
0
cristoiu
Luni, 28 noiembrie 2016, televiziunile de stiri au difuzat un reportaj de la ceremonia prilejuita de inaugurarea Arcului de Triumf. La un astfel de titlu, pina si istoricii amatori au tresarit.
Potrivit tuturor manualelor, Arcul de Triumf a fost inaugurat pe 1 decembrie 1936, printr-o ceremonie la care au fost prezenti Carol al II-lea, Regina Maria, printul mostenitor, Mihai, membri ai Guvernului. A urmat stirea.
Si istoricii, inclusiv cei amatori, au rasuflat usurati:
Nu, nu era vorba de inaugurarea din 1936, printr-un miracol de inviere a lui Carol al II-lea si a Reginei Maria, ci de inaugurarea Arcului de Triumf in varianta consolidata. Intr-o alta tara decit Romania, Romania reala, cum ii zic eu, incheierea lucrarilor de consolidare n-ar fi presupus nici o ceremonie.
Ba mai mult, exceptie facind presa specializata in chestiuni culturale, incheierea lucrarilor la Arcul de Triumf n-ar fi constituit nici macar o stire. Nu de alta, dar Arcul de Triumf e tot cel din 1936, cunoscut celor care trec cu masina pe acolo in forma de acum inca de pe vremea comunismului.
Singura deosebire dintre Arcul de Triumf de dupa ceremonie si cel dinainte de ceremonie consta in faptul ca alcatuirea nu mai e virita in schele.
Si, totusi, incheierea lucrarilor a meritat ceremonia pusa la cale de Gabriela Firea, primarul PSD al Bucurestilor.
Dincolo de ghiontul polemic dat lui Klaus Iohannis, cel ale carui hachite de ins marunt au dus la un fapt unic in istoria Romaniei - Privatizarea Zilei Nationale -, Sarbatorirea incheierii lucrarilor merita semnalul dat de ceremonia de luni, 28 noiembrie 2016, seara. Lucrarile de consolidare a Arcului de Triumf au inceput in ianuarie 2014. Potrivit contractului, in martie 2015, lucrarile urmau sa fie incheiate. In martie 2015, nici vorba de asa ceva. Finalizarea lucrarilor a fost aminata de mai multe ori.
La 1 decembrie 2015, nu era gata, desi Primaria se angajase de vreo citeva ori pina atunci ca-l da gata.
Consolidarea a durat, asadar, pina in noiembrie 2016.
Mai mult decit construirea Arcului, in anii dintre Razboaie, cind Romania nu dispunea de utilajele de constructii din prezent.
Nici acum, lucrurile n-ar fi fost gata la finele lui noiembrie 2016, daca Gabriela Firea nu si-ar fi propus sa redea Arcul de Triumf Paradei de 1 decembrie, chiar de 1 decembrie 2016.
La o emisiune Dosar de politician de la B1 tv, prezent in studio pentru un dialog cu Gabriela Firea, ca secund al lui Silviu Manastire, am abordat epopeea Arcului de Triumf.
Momentul a fost prilejul de o intrebare pusa Gabrielei Firea, o intrebare pe care mi-o pun cu deznadejde in ultimul timp:
De ce nu sint gata la timp, potrivit contractului, lucrarile in Romania postdecembrista?
Intrebarea pusa de mine si in hotarele acestei rubrici, izvoraste – asa cum am zis si-n emisiune – din ce presupuneam eu, pe vremea comunismului, ca e capitalismul pe care nu ma gindeam in veci ca-l voi trai nemijlocit.
Capitalismul – invatasem eu de la Marx - insemna concurenta. Si daca e concurenta – imi ziceam eu naiv, vazind dezastrul economiei etatizate - pentru realizarea unui obiectiv, firmele private de constructii se bat nu numai sa obtina un contract, dar si sa incheie cit mai repede lucrarile, pentru a se apuca de alta lucrare.
A venit capitalismul.
Si-am constatat, nu fara uluire de comunist naiv, ca da, firmele de constructii se bat sa puna mina pe un contract, dar odata obtinut contractul, fac tot ce e posibil ca sa nu incheie lucrarile in veci.
Gabriela Firea preluase ca primar al Bucurestilor nu numai santierul de tip Mesterul Manole al Arcului de Triumf.
Preluase multe alte santiere din Bucuresti, cu lucrari aminate in materie de incheiere cu mult peste data prevazuta in contract.
Am intrebat-o asupra cauzelor, socotind ca e nu numai un politician, dar si un ziarist redutabil.
Gabriela Firea a vorbit vreo cinci minute despre cauzele complexe ale aminarii la nesfirsit a incheierii lucrarilor.
Am inteles din spusele ei ca orice lucrare de constructii din bani publici e de la un capat la altul o istorie gogoliana.
Proiectul nu seamana cu ce-a decis Beneficiarul si constructia propriu zisa nu seamana cu ce e in proiect. Pe parcurs, firma constructoare are o singura grija:
Cum sa incarce nota de plata prin taraganarea lucrarilor.
N-am comentat dupa incheierea raspunsului.
Luni, 28 noiembrie 2016, seara, dupa dialogul cu Traian Basescu, stind cu acesta in camera de protocol de la B1 Tv, am vazut stirea cu sindrofia inaugurarii.
Si mi-am amintit deodata de epopeea lucrarilor la Podul de la Maracineni.
I-am zis lui Traian Basescu ca, ori de cite ori trec pe podul asta spre Gagesti, imi amintesc ca fara incapatinarea lui Traian Basescu, podul asta n-ar fi fost gata nici azi.
Si din vorba-n vorba, plecind de la inaugurarea Arcului de Triumf, de la Podul de la Maracineni, de la ciotul de autostrada Bucuresti- Ploiesti, de la podul de la Gradistea, invocat de candidatul Dan Andronic in toate scrierile sale electorale, am ajuns la cauza despre care nu vorbise Gabriela Firea:
Romania reala, nu cea din birourile tehnocratilor, e Romania lui Ceausescu.
Altfel spus, Romania in care nu se face nimic fara interventia zilnica, pisaloaga, autoritara (cu injuraturile de rigoare) a Sefului. In Romania, indiferent ca-i capitalism, fascism, stalinism, comunism, nimic nu se face daca primarul, ministrul, premierul, Presedintele nu urmareste zi de zi, ca un vataf, mersul lucrarilor, printr-o prezenta huruitoare la fata locului.
Asa a procedat Gabriela Firea in cazul Arcului de Triumf.
Si fara sa-si fi propus asta, Gabriela Firea a dat un raspuns intrebarii azi la ordinea zilei:
De ce fel de politicieni are nevoie Romania reala?
De politicieni care, asemenea Gabrielei Firea, sa faca ceva.
In niciun caz de politicienii pe care vrea sa ni-i vire pe git Monstruoasa Coalitie Klaus Iohannis – PNL- Sistemul Institutiilor de forta.
Potrivit tuturor manualelor, Arcul de Triumf a fost inaugurat pe 1 decembrie 1936, printr-o ceremonie la care au fost prezenti Carol al II-lea, Regina Maria, printul mostenitor, Mihai, membri ai Guvernului. A urmat stirea.
Si istoricii, inclusiv cei amatori, au rasuflat usurati:
Nu, nu era vorba de inaugurarea din 1936, printr-un miracol de inviere a lui Carol al II-lea si a Reginei Maria, ci de inaugurarea Arcului de Triumf in varianta consolidata. Intr-o alta tara decit Romania, Romania reala, cum ii zic eu, incheierea lucrarilor de consolidare n-ar fi presupus nici o ceremonie.
Ba mai mult, exceptie facind presa specializata in chestiuni culturale, incheierea lucrarilor la Arcul de Triumf n-ar fi constituit nici macar o stire. Nu de alta, dar Arcul de Triumf e tot cel din 1936, cunoscut celor care trec cu masina pe acolo in forma de acum inca de pe vremea comunismului.
Singura deosebire dintre Arcul de Triumf de dupa ceremonie si cel dinainte de ceremonie consta in faptul ca alcatuirea nu mai e virita in schele.
Si, totusi, incheierea lucrarilor a meritat ceremonia pusa la cale de Gabriela Firea, primarul PSD al Bucurestilor.
Dincolo de ghiontul polemic dat lui Klaus Iohannis, cel ale carui hachite de ins marunt au dus la un fapt unic in istoria Romaniei - Privatizarea Zilei Nationale -, Sarbatorirea incheierii lucrarilor merita semnalul dat de ceremonia de luni, 28 noiembrie 2016, seara. Lucrarile de consolidare a Arcului de Triumf au inceput in ianuarie 2014. Potrivit contractului, in martie 2015, lucrarile urmau sa fie incheiate. In martie 2015, nici vorba de asa ceva. Finalizarea lucrarilor a fost aminata de mai multe ori.
La 1 decembrie 2015, nu era gata, desi Primaria se angajase de vreo citeva ori pina atunci ca-l da gata.
Consolidarea a durat, asadar, pina in noiembrie 2016.
Mai mult decit construirea Arcului, in anii dintre Razboaie, cind Romania nu dispunea de utilajele de constructii din prezent.
Nici acum, lucrurile n-ar fi fost gata la finele lui noiembrie 2016, daca Gabriela Firea nu si-ar fi propus sa redea Arcul de Triumf Paradei de 1 decembrie, chiar de 1 decembrie 2016.
La o emisiune Dosar de politician de la B1 tv, prezent in studio pentru un dialog cu Gabriela Firea, ca secund al lui Silviu Manastire, am abordat epopeea Arcului de Triumf.
Momentul a fost prilejul de o intrebare pusa Gabrielei Firea, o intrebare pe care mi-o pun cu deznadejde in ultimul timp:
De ce nu sint gata la timp, potrivit contractului, lucrarile in Romania postdecembrista?
Intrebarea pusa de mine si in hotarele acestei rubrici, izvoraste – asa cum am zis si-n emisiune – din ce presupuneam eu, pe vremea comunismului, ca e capitalismul pe care nu ma gindeam in veci ca-l voi trai nemijlocit.
Capitalismul – invatasem eu de la Marx - insemna concurenta. Si daca e concurenta – imi ziceam eu naiv, vazind dezastrul economiei etatizate - pentru realizarea unui obiectiv, firmele private de constructii se bat nu numai sa obtina un contract, dar si sa incheie cit mai repede lucrarile, pentru a se apuca de alta lucrare.
A venit capitalismul.
Si-am constatat, nu fara uluire de comunist naiv, ca da, firmele de constructii se bat sa puna mina pe un contract, dar odata obtinut contractul, fac tot ce e posibil ca sa nu incheie lucrarile in veci.
Gabriela Firea preluase ca primar al Bucurestilor nu numai santierul de tip Mesterul Manole al Arcului de Triumf.
Preluase multe alte santiere din Bucuresti, cu lucrari aminate in materie de incheiere cu mult peste data prevazuta in contract.
Am intrebat-o asupra cauzelor, socotind ca e nu numai un politician, dar si un ziarist redutabil.
Gabriela Firea a vorbit vreo cinci minute despre cauzele complexe ale aminarii la nesfirsit a incheierii lucrarilor.
Am inteles din spusele ei ca orice lucrare de constructii din bani publici e de la un capat la altul o istorie gogoliana.
Proiectul nu seamana cu ce-a decis Beneficiarul si constructia propriu zisa nu seamana cu ce e in proiect. Pe parcurs, firma constructoare are o singura grija:
Cum sa incarce nota de plata prin taraganarea lucrarilor.
N-am comentat dupa incheierea raspunsului.
Luni, 28 noiembrie 2016, seara, dupa dialogul cu Traian Basescu, stind cu acesta in camera de protocol de la B1 Tv, am vazut stirea cu sindrofia inaugurarii.
Si mi-am amintit deodata de epopeea lucrarilor la Podul de la Maracineni.
I-am zis lui Traian Basescu ca, ori de cite ori trec pe podul asta spre Gagesti, imi amintesc ca fara incapatinarea lui Traian Basescu, podul asta n-ar fi fost gata nici azi.
Si din vorba-n vorba, plecind de la inaugurarea Arcului de Triumf, de la Podul de la Maracineni, de la ciotul de autostrada Bucuresti- Ploiesti, de la podul de la Gradistea, invocat de candidatul Dan Andronic in toate scrierile sale electorale, am ajuns la cauza despre care nu vorbise Gabriela Firea:
Romania reala, nu cea din birourile tehnocratilor, e Romania lui Ceausescu.
Altfel spus, Romania in care nu se face nimic fara interventia zilnica, pisaloaga, autoritara (cu injuraturile de rigoare) a Sefului. In Romania, indiferent ca-i capitalism, fascism, stalinism, comunism, nimic nu se face daca primarul, ministrul, premierul, Presedintele nu urmareste zi de zi, ca un vataf, mersul lucrarilor, printr-o prezenta huruitoare la fata locului.
Asa a procedat Gabriela Firea in cazul Arcului de Triumf.
Si fara sa-si fi propus asta, Gabriela Firea a dat un raspuns intrebarii azi la ordinea zilei:
De ce fel de politicieni are nevoie Romania reala?
De politicieni care, asemenea Gabrielei Firea, sa faca ceva.
In niciun caz de politicienii pe care vrea sa ni-i vire pe git Monstruoasa Coalitie Klaus Iohannis – PNL- Sistemul Institutiilor de forta.
istoricii amatori gabriela firea klaus iohannis marx
Din aceeasi categorie
© 2024 - BZT.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1121 (s) | 32 queries | Mysql time :0.004328 (s)
Comentarii (0)