George Joita, un tanar de 31 de ani din Ploiesti, crede ca nu este nimic rusinos in a vinde fructe si legume intr-un aprozar. Cu atat mai mult cu cat este al lui, o investitie realizata cu multa munca, iar marfa chiar este ceea ce scrie pe eticheta, adica legume si fructe romanesti, extrem de gustoase.

Absolvent al Liceului Economic din Ploiesti, George Joita a lucrat pana acum, la cei 31 de ani ai sai, in domenii dintre cele mai diverse. A inceput doua facultati, de administratie publica si una de marketing, insa a abandonat cand a realizat ca perspectivele nu sunt dintre cele mai stralucite.

A fost barman, ospatar, mercantizor, dar, mai ales ajutor al parintilor care au, de cativa ani de zile, un mic magazin de fructe si legume intr-o piata din Ploiesti. „Este un domeniu care vine din familie, as putea spune. Mama mea se trage din Baleni-Sarbi, un bazin legumicol celebru din Dambovita, iar ani de zile s-au ocupat si de plantarea legumelor in solarii, la Vladeni, tot in Dambovita. Practic, am crescut printre rosii si castraveti“, povesteste George modul in care a ajuns sa deschida, la randul sau, o afacere destul de atipica pentru un tanar.

Dupa ce, ani de zile, si-a ajutat parintii la aprovizionare si vanzare, in urma cu trei ani, a decis sa-si incerce norocul pe cont propriu. „Am plecat in Anglia, pentru un job sezonier, de cateva luni pe an, la o ferma de salata si radacinoase. Era o munca in care se castiga foarte bine, insa era extrem de solicitanta. Trebuia sa stai aplecat 15-16 pe zi. In primul an, am zis ca merg sa strang bani de nunta, m-am casatorit, apoi ca sa-mi strang bani pentru propria afacere“, povesteste George.

Ploiesteanul a lucrat doar primul an ca muncitor in Anglia. Vazandu-l ca este descurcaret si ii place munca, patronul englez l-a avansat ca supervizor. „Cred ca a fost putin dezamagit ca nu am stat intreg sezonul anul acesta, insa, ca patron, cred ca m-a inteles“, spune George care a venit in tara foarte decis sa-si deschida un aprozar de cartier cu legume gustoase, o idee care il „bantuia“ de ceva vreme si pe care a decis sa o puna in practica in momentul in care a gasit un spatiu adecvat. Clienti din Bucuresti si din Campina Afacerea, destul de atipica pentru un tanar, mai ales ca majoritatea isi imagineaza propriul bussines intr-un birou luxos, este un magazin de cartier, in nordul Ploiestiului, unde George vinde fructe si legume care nu au nimic de a face cu legumele si fructele similare din supermarketuri.

„Merele din aprozarul meu sunt de la Voinesti, ceapa rosie de la Buzau, gogosarii, vinetele si ardeii de la Balta Doamnei, cel mai mare bazin legumicol din Prahova. Foarte rar, aduc din import produse care nu se gasesc la noi, cum sunt lamaile“, povesteste George care, in doar cateva saptamani a cucerit cartierul, apoi orasul, si, mai nou, clienti care vin inclusiv din Bucuresti sau din Campina si care au auzit de la prieteni despre aprozarul sau in care se gasesc legume si fructe cu gust.

George aduce, de obicei, marfa putina si proaspata, uneori si pe comanda cum este, de exemplu, aceasta perioada, in care gospodinele prepara zacusca sau pun muraturi. „Am clienti fideli care vor sa manance cat mai sanatos si prefera sa faca un drum si pana la magazinul meu, chiar daca de aici nu-si pot lua, de exemplu, si dero si paine“, spune tanarul afacerist care spune ca interesul pentru mancarea sanatoasa este foarte crescut din partea clientilor.

Diferenta, casa de marcat
Dorinta lui George este ca, pe viitor, sa-si deschida o linie de ambalare a fructelor si legumelor pentru ca, spune acesta, este mult mai igienic sa faci astfel de comert si sa puna umarul la aprovizionarea marilor magazine din Romania doar cu marfa romaneasca. De asemenea, este in cautarea de producatori bio de unde sa procure legume si fructe destinate bebelusilor.

„Tendinta clientilor este de a pune egal intre mine si intermediarii din piete. Eu nu-i pot convinge, poate, ca eu iau marfa direct de la producatori, dar eu stiu foarte clar ca ceea ce ma diferentiaza pe mine fata de ei este casa de marcat. Din profitul acela, de 50 de bani, traiesc si eu, si statul. Intermediarii din piete nu platesc nimic la stat“, spune George.