-Eu n-o sa iert, – a spus Ea

-Iarta, o sa-ti fie mai usor, – a zis Ingerul.

-Pentru nimic in lume, asa ceva nu se iarta. Niciodata. – a zis Ea.

-O sa te razbuni? – a intrebat Ingerul.

-Nu o sa ma razbun.

-Dar astepti o pedeapsa crunta?

-Nu stiu daca exista vreo pedeapsa pe masura.

-Cu totii vom plati pentru deciziile noastre. Mai devreme sau mai tarziu. E inevitabil.

-Da, stiu asta.

-Atunci iarta, scoate aceasta povara de pe inima. Esti departe de cei care te-au suparat.

-Nu, nu pot, nu vreau. Nu merita sa fie iertati.

-Bine, cum doresti si unde o sa pastrezi aceasta suparare?

-Aici si aici, – a raspuns Ea, aratand spre piept si cap.

-Te rog sa fii mai atenta. Supararile sunt otravitoare. – i-a zis Ingerul.

Supararea i-a cuprins mintea si sufletul, dar ea era atat de tanara, plina de viata. Apoi s-a casatorit, si-a creat o familie, au aparut copiii, au trecut multi ani pana ea din nou a auzit cuvantul „a ierta”.

-Am fost tradata de sot. Nu ma inteleg prea bine cu copiii. Nici cu banii nu stau prea bine. Ce sa fac? – a intrebat Ea de un psiholog experimentat.

El a ascultat-o cu atentie, a concretizat multe lucruri, o ruga sa povesteasca despre copilaria sa. Ea se supara, incerca sa evite discutiile despre trecut, insa El a reusit sa scoata adevarata problema la iveala.

-Trebuie sa-ti purifici sufletul. Prea multe radacini au prins supararile vechi. Din aceasta cauza ai probleme in viata personala, probleme financiare.

-Simt si eu ca ceva nu este in regula. Sunt foarte nervoasa, deseori am stari depresive, iar uneori imi vine sa-i omor pe toti. Inteleg ca trebuie sa scap de tot ce ma apasa, dar cum?

-Iarta acea prima suparare, care sta la baza tuturor si vei vedea cum toate se vor prabusi dupa asta.

-Pentru nimic in lume. Eu am dreptul sa ma supar, am pentru ce.

-Vrei sa fii dreapta sau fericita?

Ea nu a raspuns, s-a ridicat si a plecat.

Au mai trecut cativa ani… femeia a venit deja la consultatia nu a psihologului, dar a medicului. Acesta examina rezultatele investigatiilor sale si nu stia de la ce sa inceapa.

-Doctore, spuneti-mi ceva.

-Dvs. aveti rude?

-Parintii au decedat, de sot am divortat, am copii si nepoti. Dar de ce intrebati?

-Intelegeti, aveti cancer. E o tumoare la creier, care se dezvolta foarte repede.

-Si ce putem face. O operatie?

-Nu cred ca e posibil. Cardiograma dvs. tot nu arata prea bine. Nu cred ca inima dvs. o sa poata suporta o interventie atat de complicata. Si analiza sangelui e cu abateri de la norma. Eu o sa va prescriu niste medicamente, dar si dvs. trebuie sa faceti tot posibilul pentru a face fata operatiei, cel putin din punct de vedere moral.

-Cum anume?

-Mai multe emotii pozitive, comunicare cu cei dragi. Indragostiti-va la urma, urmei. Iertati-i pe cei care v-au suparat. Si asta ajuta foarte mult.

-Serios? A intrebat Ea ironic.

-Desigur, insanatosirea se face nu doar prin metode medicale. Intotdeauna exista si alti factori ajutatori precum grija, de exemplu. Si iertarea poate fi un medicament, apropo gratuit si fara prescriptie medicala.

Sa iert sau sa mor? s-a gandit Ea. In acest moment si-a aminit de acei primii care au suparat-o. De parintii care doar munceau si se certau, care nu vedeau cum fata lor incearca sa le castige dragostea prin toate metodele pe care le stia: note de 10, diplome, comportament exemplar si din contra protest, sabotaj. Dar fara rost. La 16 ani s-a pomenit independenta, cu parinti divortati, cu cativa lei in buzunar si cu o valiza cu haine in drum spre colegiul din alt oras…

Nu i-a iertat atunci, dar a ales sa-i ierte acum, pentru ca vrea sa traiasca… Poatenustiai.ro