Daca vrei sa infrangi trufia, despre nimic din ceea ce faci sa nu zici ca se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie ca postesti, fie ca petreci vremea in priveghere, sa zici: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea si nu cu stradania mea”.

Daca voiesti sa birui slava desarta, sa nu iubesti laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici intaietatile, ci, dimpotriva, sa te bucuri cand esti ocarat si necinstit si sa te mustri pe tine insuti ca esti mai pacatos de­cat toti pacatosii.

Daca vrei sa infrangi trufia, despre nimic din ceea ce faci sa nu zici ca se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie ca postesti, fie ca petreci vremea in priveghere, fie ca dormi pe pamantul gol, fie ca te indeletnicesti cu cantarea psalmilor, fie ca faci multe metanii pana la pa­mant, sa zici: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu si cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea si nu cu stradania mea”. (Sfantul Efrem Sirul)

***
Mandria este o boala sufleteasca de temut, ca­re se vindeca foare greu. Nu este pacat mai urat inaintea lui Dumnezeu decat mandria. Sfintii Parinti o numesc „samanta satanei”.

Mandria este increderea in sine dusa pana la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; este izvor al maniei, cruzimii, enervarii si rautatii; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar tocmai cel mandru are deosebita nevoie de Dumne­zeu, fiindca oamenii nu-l pot salva atunci cand boala ajunge in ultimul stadiu.

Citeste si Am gasit un psalm foarte puternic pentru tine si familia ta! Rosteste-l cu credinta daca ai probleme in familie si daca te certi mereu

Cel ce a „inventat” pacatul, ingerul cel cazut al intunericului, a pacatuit el insusi prin impo­trivirea fata de Dumnezeu, adica prin mandrie, si arunca tot neamul omenesc in aceasta patima pierzatoare.
Orice pacatos, care face pe placul patimii sale, poarta razboi impotriva lui Dumnezeu asa cum satana s-a razvratit candva si a pornit razboi in cer impotriva lui Dumnezeu ca sa iasa din supu­nerea fata de El si sa traiasca dupa voia sa.

Atunci cand cel mandru, cel iubitor de slava desarta, cel iubitor de sine, cel iubitor de slava omeneasca, cel iubitor de stapanire, cel crud, cel manios, cel invidios, cel semet, cel ingamfat, cel neascultator si altii isi satisfac patima si pentru „eul” lor ii injosesc pe altii, prin aceasta ridica sabia, ca sa zic asa, asupra lui Dumnezeu, ca si cum I-ar zice lui Hristos: „Nu vrem sa urmam pildei Tale, nu vrem sa fim blanzi si fara de rau­tate! Legea Ta nu ne place! Oamenii sa ni se su­puna si sa ne slujeasca noua, nu noi lor!”

Izbaveste-ne, Doamne, de o asemenea intunecare! Cu cei mandri, asa se si intampla de obicei. Daca nu se opresc la timp, daca nu se pocaiesc, devin potrivnici ai lui Dumnezeu.

Prin orice pacat, chiar si printr-unul mic, in suflet slabeste harul lui Dumnezeu, iar prin pa­catele de moarte, oamenii il pierd cu desavarsire si devin vrednici de pedeapsa vesnica.

Cei mandri ies de sub stapanirea legii lui Dumnezeu; ca atare, se lipsesc singuri de apara­rea si ocrotirea dumnezeiasca. Ei sufera infrangere in toate caile lor. Traind cu trupul, sunt deja morti cu sufletul si inca din timpul vietii traiesc muncile gheenei: singuratatea, lancezeala mohorata, tristetea, rautatea, ura, sterpiciunea, intune­carea si deznadejdea. (Schiigumenul Sava)

***

Prin smerenie, prin ascultare; opreste-te de la a vorbi de rau, de la a contrazice pe cineva. De aici se incepe lupta. Azi un pic, maine un pic, pentru ca degeaba pleci capul, degeaba faci alte lucruri, daca in toate iti faci voia.

Daca incerci cu orice chip sa convingi pe celalalt ca tu ai dreptate, niciodata nu te vei izbavi de mandrie, tot prin infranarea gurii. Sfantul Apostol Iacob spune: „Barbatul care isi infraneaza limba este barbat desavarsit ca isi va infrana toate simturile sale.”

Cine se va infrana pe sine in vorba cu aproapele sau, nu se va inalta asupra lui, nu va tine sa-l contrazica, nu va tine sa-l convinga de nu stiu care lucruri, nu va tine sa iasa intotdeauna pe a lui, ca el are ideea cea mai dreapta, cea mai buna.

sursa: ortodoxia