Andreea Esca, salariul ei si legenda

Cu entuziasmul unei adolescente dornice să descopere lumea şi maturitatea unei femei ce i-a aflat din taine, la 41 de ani, Andreea Esca vorbeşte despre bucuria de a munci şi responsabilitatea de a fi impecabilă, în direct. Pentru 1 Decembrie, cand postul-mamă, Pro TV, îşi aniversează majoratul, ea pregăteşte acelaşi imn ca la începuturi: „Bună seara, Romania. Bună seara, Bucureşti“.

„Adevărul“: Iţi vine să crezi că au trecut 18 ani de la prima emisie a Pro TV-ului?

Andreea Esca: Absolut deloc. Nici nu ştiu de cand nu mai am eu 18 ani (rade). Dar nu ştiu cand au trecut ultimii 18 ani. Poate şi pentru că fac ceea ce-mi place şi atunci nu intervine rutina, nu stai să te gandeşti: „Uite cat e ceasul, încă n-am plecat. Caţi ani au trecut? Mai fac şi eu altceva?“. Cred că te uiţi la ceas cand începi să te plictiseşti la muncă.

Tu te-ai plictisit vreodată?

Absolut niciodată. Poate pentru faptul că eu iubesc poveştile, mă hrănesc cu ele. Am o prietenă care-mi spune: „Măi, dacă te las două minute în staţia de autobuz, te găsesc vorbind cu cineva!“. Mi se par fascinante vieţile oamenilor, iar oamenii simpli au cele mai interesante poveşti. Ştirile Pro TV sunt nişte poveşti făcute după nişte poveşti şi, chiar dacă ai impresia că faci în fiecare zi acelaşi lucru, de fapt, e altceva.

La prima întalnire, Sarbu îmi spunea că va veni lumea cu miile în curte la Pro TV, că vom scoate oamenii în stradă de Revelion, că vom da autografe pe poze cu noi. Ni se părea ceva de Hollywood. Toate lucrurile acestea s-au întamplat.

Revenind la acel 1 Decembrie 1995. Cum ai ales sacoul, celebrul sacou roşu? Cum s-a născut salutul Bună seara, Romania. Bună seara, Bucureşti? A fost spontan sau stabilit dinainte?

Cred că salutul a fost inventat de domnul Sarbu, într-o şedinţă. Inainte de 1 Decembrie am făcut jurnalul de vreo 15 ori, dar în ultima noapte l-am schimbat complet. Cred că el a ales formula aceea de salut, dacă-mi amintesc bine. Sacoul eu mi-l cumpărasem. De fapt, avea şi-o fustă, era un compleu (rade). Mi l-am luat de la un magazin de pe Calea Victoriei şi, ca să păstrez tradiţia, m-am gandit să apar mereu în el, de 1 Decembrie. A mai suferit nişte modificări, l-am mai aranjat puţin, că îmbătranise catifeaua aia neagră de la guler, l-am mai stramtat, că am mai slăbit. Sacoul a fost pur şi simplu o întamplare. Adevarul.ro