Vitamina B1 sau antiberi-berica se gaseste in coaja grauntelor (grau, orez) si in nuci, leguminoase, arahide, majoritatea fructelor si in drojdii. O regasim in painea traditionala si in orezul nedecorticat, in schimb nu exista in painea alba si in orezul glasat.

Aceasta vitamina joaca un rol important si in echilibrul nervos. Este, de asemenea, un stimulent al poftei de mancare si are rol in activarea miscarilor intestinului (peristaltice). Favorizeaza, pe de alta parte, absorbtia oxigenului si asimilarea zaharurilor.

Pe langa tulburarile digestive, lipsa completa atrage dupa sine boala beri-beri, cu urmatoarele simptome: starea pre-beri-berica, cu edem si slabirea picioarelor, palpitatii, dureri reumatismale; forma paralitica si uscata: paralizia si atrofia musculara a picioarelor se intinde pana la muschii spatelui, retractii ale tendoanelor, palpitatii, insuficienta cardiaca si chiar moarte prin asfixie; forma umeda sau edematoasa, caracterizata prin tulburari circulatorii, edemul membrelor inferioare, uneori a gatului si a fetei, paralizii, tulburari ale nervilor cranieni, voma, asfixie, convulsii, sincope.

Hipovitaminoza B1 este frecventa din cauza alimentatiei defectuoase (fierbere, sterilizare, rafinari alimentare diverse) si favorizata de insuficientele digestive si intestinale si de diverse tulburari de asimilare tisulara. Insuficienta vitaminei B1 produce nevrite, stare de oboseala, dureri de cap, iritabilitate, tulburari ale memoriei, palpitatii, gafaieli, ameteli, inapetenta si favorizeaza ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degeraturile. Indicatiile sale principale sunt diversele nevralgii, nevrite, paralizii post-infectioase, tulburari ale ritmului cardiac, ale sarcinii, oprirea cresterii si spasmofilia sugarului. Doza zilnica necesara evaluata este de 2-3 mg.

Alimentele bogate in vitamina B1 sunt: faina de grau, cartoful, mazarea, fructele, drojdiile, carnea de vita, de miel, de porc, de pasare, galbenusul de ou.