Patimile lui Hristos (numite si Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare) reprezinta relatarile care cuprind arestarea, judecata si suferinta lui Iisus si se termina cu executarea Mantuitorului prin rastignire.

Patimile reprezinta de asemenea un episod esential in teologia crestina, care nu poate fi inteles fara celelalte episoade, in special Invierea.

Cuvantul „patima” provine din grecescul páthima si reprezinta in acest caz suferintele indurate de Iisus Hristos. De aici si termenul de Saptamana patimilor, perioada de dinainte de Inviere.

Crucificarea lui Iisus este acceptata de majoritatea istoricilor ca eveniment istoric autentic. Este inregistrata in scrierile lui Pavel, in Evanghelii, in scrierile lui Flavius Josephus si in textele istoricului roman Tacitus, relateaza BBC.

Diferentele de interpretare apar in legatura cu acuratetea istorica a detaliilor, contextul si semnificatia evenimentului.

Cele mai multe versiuni ale Patimilor incep cu evenimentele din Gradina Ghetsimani. Altele includ Cina cea de Taina, in timp ce alte surse incep mai devreme, cu Floriile, atunci cand Iisus a intrat in Ierusalim calare pe un magar, in aplauzele multimii. Avand in vedere ca Floriile au loc in ultima duminica de dinainte de Pasti, Saptamana Mare cuprinde si acest eveniment.

Patimile reprezinta in teologia crestina latura umana a lui Dumnezeu. Este o poveste despre nedreptate, frica, indoieli, durere si, in ultima instanta, este vorba despre victoria asupra mortii. Relateaza cum Dumnezeu a experimentat aceste lucruri in acelasi fel in care le experimenteaza orice fiinta umana.

Cea mai reprezentativa imagine a Patimilor este crucea - care este si principalul simbol al crestinatatii. Bisericile si arta crestina il reprezinta pe Hristos in agonie pe cruce, fiind de asemenea si reprezentarea ultima a sacrificiului lui Dumnezeu pentru pacatele oamenilor.

O alta tema centrala in aceasta arie a teologiei crestine este desigur Invierea. In timp ce moartea lui Iisus arata partea umana a acestuia, Invierea reprezinta nu numai victoria asupra Mortii, ci si Mantuirea si latura divina a lui Hristos. Astfel, cele doua evenimente sunt inseparabile, la fel ca Iisus omul si Iisus Dumnezeu, care reprezinta in teologia crestina o singura entitate si intotdeauna privite ca un intreg.

Patimile sunt impartite in mai multe elemente, dupa cum urmeaza:

Cina cea de Taina

Gradina Ghetsimani

Arestarea lui Iisus dupa tradarea lui Iuda

Judecarea si condamnarea lui Iisus de evrei

Judecata lui Iisus de Pontiu Pilat unde este condamnat la moarte prin crucificare

Crucificarea lui Iisus

Cina cea de Taina

Hristos si cei 12 apostoli impart utlima cina impreuna ori in timpul Pastelui ebraic (Evangheliile sinoptice) sau ajunul acestei sarbatori (Evanghelia lui Ioan).

In timpul acestei cine, Iisus binecuvanteaza si rupe painea, spunandu-le „luati, mancati, acesta este trupul Meu”. (Matei 26:26)

Dupa masa, Iisus binecuvanteaza vinul si il imparte apostolilor. „Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”. (Matei 26: 27-28)

Acest eveniment sta la baza Euharistiei, care difera in functie de confesiune. La ortodocsi, acest termen este putin utilizat, este intrebuintat deseori in mediile teologice. In general, este folosit termenul de Sfanta Impartasanie, unde se imparte vinul (sangele lui Hristos) si painea (trupul) credinciosilor.

De asemenea, in timpul cinei cea de taina, Iisus prezice ca va fi tradat de unul cu care imparte cina, iar alt apostol il va renega.

Rugaciunile din Gradina Ghetsimani

Dupa cina, Iisus merge cu apostolii in Gradina Ghetsimani pentru a petrece noaptea in rugaciune, unde isi accepta soarta. „Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.” (Matei 26:39)

In timpul acestor rugaciuni si suferinte a lui Iisus, toti apostolii sai au adormit, chiar si cei mai apropiati lasandu-l sa sufere singur.

Iisus este tradat de Iuda si arestat

Un grup de oameni inarmati, trimis de autoritatile evreiesti, ajung in Gradina pentru a-l aresta pe Hristos. Iuda il tradeaza pe Iisus prin identificarea acestuia cu un sarut pe obraz - semnalul care a fost stabilit in urma planurilor.

Petru, unul dintre apostoli, ia o sabie si taie o ureche a unuia dintre membrii grupului, astfel abandoneaza invataturile lui Iisus care erau impotriva violentei. Iisus interzice alte violente si vindeca urechea omului.

Iisus este judecat de autoritatile evreiesti

Iisus este chestionat de un grup de autoritati religioase ale Israelului. Caiafas, Marele Preot al Templului dorea sa-l distruga pe Iisus pentru a nu aduce o rebeliune care ar distruge viata confortabila de la Templu si ar distruge relatiile cu romanii.

In timpul acestui proces, Iisus a spus destule pentru a fi considerat rebel de catre romani.

Autoritatile evreiesti aveau o serie de motive pentru care doreau sa scape de Hristos, chiar a subminat autoritatea acestora atunci cand a mers la Templu si a alungat vanzatorii. De asemenea, a reinterpretat legea ebraica, chiar a incalcat legile cu privire la Sabat si mai mult decat atat, a sustinut ca este Mesia, o afirmatie care a fost vazuta ca blasfemie, dar si ca o amenintare politica, pentru ca in perspectiva ebraica, Mesia era vazut ca rege al Israelului care va infrange dusmanii lui Dumnezeu si ar aduce dreptatea.

Iisus este judecat de Pontiu Pilat

Mantuitorul este condamnat de Pilat, guvernatorul roman al provinciei Israelului, fiind acuzat de tradare. Autoritatile evreiesti nu puteau executa oameni, asadar au trebuit sa transfere acest caz autoritatilor romane.

In prima instanta, Pilat nu este convins ca Iisus este vinovat de crima capitala si sugereaza ca ar fi suficienta biciuirea.

Multimea se opune si doreste moartea lui Hristos, timp in care Pilat schimba sentinta, decizand sa-l biciuiasca, apoi sa-l execute prin crucificare.

Desi Evangheliile il ilustreaza pe Pilat ca fiind un om slab care este manipulat de multime, sursele istorice sugereaza ca era un conducator dur si autoritar, intrucat a fost retras din provincie tocmai din cauza cruzimii cu care isi trata oamenii de sub conducerea sa.

Rastignirea

Iisus este biciuit si apoi, in batjocura, i se pune pe cap o coroana de spini si imbracat intr-o roba violet, lucruri care l-ar reprezenta pe „regele evreilor”.

Iisus isi cara crucea pana pe Golgota unde este dezbracat si pus pe cruce. Langa el, mai sunt crucificati doi criminali.

Dupa cateva ore, soldatii romani verifica daca Iisus este mort, injunghiindu-l. Corpul Mantuitorului este dat jos si ingropat.

Sursele istorice ale Patimilor

Patimile sunt relatate in toate cele 4 Evanghelii ale Noului Testament din Biblie. Primele trei (Matei, Marcu, Luca) numite si Evangheliile sinoptice, au multe in comun, in timp ce Evanghelia dupa Ioan are diferente majore.

Multi experti considera ca acestea nu sunt o sursa istorica primara pentru ca au fost scrise intre 40 si 70 de ani dupa evenimente si ca cei care le-au scris nu au fost prezenti la evenimente, acestea fiind transmise pe cale orala pana cand au fost expuse in scris. Totusi, traditia orala era o metoda de comunicare des intalnita si bine stabilita, deci, din acest punct de vedere, exista posibilitatea ca evenimentele descrise in Evanghelii sa fie precise intr-o masura considerabila. In acelasi timp, traditia orala este susceptibila la modelari si manipulari, pentru a servi unor anumite credinte sau discursuri contemporane, odata cu trecerea timpului. Din acest motiv, Evangheliile difera. De asemenea, scopul acestor scrieri nu era sa ofere o imagine istorica precisa ale evenimentelor ci sa inregistreze adevarul spiritual al lui Iisus Hristos.

Asadar, Evangheliile sunt un amestec intre fapte istorice si reflectii teologice care descriu viata si moartea Mantuitorului. Mai mult decat atat, au scopul de a dovedi autenticitatea profetiilor descrise in Vechiul Testament pentru a demonstra ca El era Mesia cel asteptat.