E ok sa nu-ti placa mamaliga ca aliment, dar e greu sa n-o iubesti ca mediu de exprimare artistica. Poti s-o torni in forme, s-o cioplesti cu briceagul, s-o usuci si s-o crapi cu dalta si cand ai terminat inca-i buna s-o pui in carlig ca sa prinzi un somn d-ala negru pitic pe balta ta preferata din Bucuresti. Mamaliga e ipsosul galben al taranului roman.

Si totusi, de ce sculptura in mamaliga nu e arta noastra nationala? De ce stiu sa-ti spun 3 regizori din noul val al filmului deprimant si nu stiu sa enumar trei sculptori in mamaliga? Ce pazesc Petre Daea si alti apostoli ai bucolicului? Ce pazesc Gabi Firea si alti ctitori de monumente?

De ce la “Romanii au talent” trebuie sa ma uit la rapperi afoni cand exista genii care dau viata mamaligii?

Poate fiindca polenta-Rodinii si mamaligo-Brancusii sunt oameni discreti, ca fosnetul unui lan de porumb sub soarele rau al Baraganului.

Despre domnul Lorinel, de exemplu, n-ai cum sa afli mare lucru iar coltisorul lui de facebook e singurul loc unde cativa discipoli ii admira arta. De acolo am si preluat aceste imagini. Cineva trebuia sa ia initiativa. Cineva trebuia sa spuna lumii: iata, lume, un mic maestru al malaiului.

Sa te vad facand asta cu quinoa.

Sau facand din quinoa aceasta aluzie subtila, exact in ziua cand ea isi luase inima in dinti sa-ti dea papucii pentru ca esti obsedat de mamaliga.

Pe asta trebuie s-o mananci incet, sa lasi mamaliga moarta sa se exfolieze.

As putea face poanta cu “discobolul alimentar”, dar cred ca e mai veche decat statuia originala (circa 450 i.e.n.).

Sa nu cumva sa mori!, ii spuse ea, printre sughituri. Dar schijele continuau sa cada in mlastinile de fasole de la Passchendaele, si el era oricum un carnat.

CUM exact a facut tapul de mamaliga sa leviteze? Doua minute mai tarziu, lingura era indoita si din ceainicul ala cu gauri vorbea strabunica. The truth is out there.

Sa te vad turnand smantana dintr-un ulcior de quinoa!

In mitologia celtica, duhul baltii se chema kelpie sau each-uisge (“calul apelor”) cand lua forma unui armasar naravas. Potrivit dictionarului, spiritul cabalin al tocanitei s-ar numi each-stiubha. E bine sa te feresti noaptea de each-stiubha ca sa nu te traga cu el in capatul cel mai adanc al sosului.

Pana nu terminati feliile uriase de ciusca nu primiti sarmalele uriase de sub masa, a grait Iisus. Se cheama sacrificiu.

Un colt de piftie salbatica, raiul birdwatcherilor.

Pe Lady Liberty o apuca plansul doar la gandul ca ar fi putut sa fie facuta din quinoa.

Iubi, da-ma si pe mine cu niste Fagaras pe spate. Pe spate am zis, hihihi. Pe urma inotam pana la morcov, dar nu te mai da coios si pune-ti papucii de baie ca mai stii cum te-ai taiat anul trecut in pastrama.

Peste ani, toti cei trei purcelusi isi vor face case trainice, de mamaliga. M**e la lup.

Cand credeai ca ti-a iesit in cap refrenul ala cu “Vin mamaligile”.

Sunt un elefant? Sunt o amiba? Sunt o mamaliga? Macar nu sunt din quinoa, cugeta elefantul-amamaliba, adulmecand o sarmaluta cu melancolia unei miniaturi medievale.

Un buciumat prelung pentru “vin turcii”, doua mai scurte pentru “vin micii”, ostenii mei! Nu invers, ca data trecuta.

In aceasta sfanta zi, pe dealurile de malai ale Golgotei s-a jertfit domnul nostru… aa… Homer Simpson?

Si pun pariu ca nici in emisfera sudica n-au pinguini de quinoa.
sursa: utopiabalcanica.net