O crestina s-a dus la duhovnicul ei sa se spovedeasca. Acolo, la biserica, parintele a intrebat-o cu blandete:

– Ia spune, sora Tincuta, ce-ai mai patit?

– Parinte, maruntisuri din astea. Eu stau, precum stiti, cu soacra mea in casa si cele mai multe pacate le fac din cauza ei.

Am mintit, parinte; sa vedeti cum. Intr-o zi a venit o vecina si a intrebat de soacra-mea. Voia sa-i ceara un ciur de malai, iar eu i-am spus ca nu e acasa, caci asta batrana o face pe milostiva si da din ale noastre. N-avem nici noi parinte. Asa ca, din cauza ei am mintit.

– Inteleg, zise parintele. Altceva?

– Parinte, m-am certat cu sotul, tot din cauza ei. Zice ca barbatul meu este si baiatul ei si ca trebuie s-o mai ajute si pe ea. Dar are pensie de la CAP, baba. E smechera, vrea sa dea de pomana la toti puturosii.

– Altceva, sora?

– Parinte, m-am maniat, dar tot din cauza soacrei mele. Dimineata taraste picioarele pe batatura, de nu mai pot sa dorm. Zice ca se duce sa dea de mancare la pasari. Intr-o dimineata n-am mai rabdat si am facut-o cu oua si cu otet, de m-au auzit si vecinii. Si multe alte pacate am facut, parinte, din cauza ei.

Pentru toate cate v-am spus, parinte, va rog sa ma dezlegati si sa-mi randuiti canon.

– N-am cum, sora Tincuta. Nu pot sa-ti dau nici canon, nici sa te dezleg de pacate, pentru ca toate pacatele spuse sunt ale soacrei dumitale. De aceea te rog sa te duci acasa si sa-i spui soacrei sa vina s-o dezleg de pacatele facute, sa-i dau canon si cred ca o s-o si impartasesc, pentru ca e batrana si ca maine scapati de ea. Iar dumneata vii altadata, cand te-o mustra constiinta pentru pacatele proprii.

Daca i se potriveste si altei „Tincute” istorioara aceasta, o rog sa nu se supere si sa nu se manie… din cauza mea, care mai rau ca o soacra va tot pisez cu povesti din astea…

sursa: altarulcredintei.md