Biserica Ortodoxa ii sarbatoreste miercuri pe Sfantul Imparat Constantin cel Mare si pe mama sa, Elena, al caror hram este purtat de numeroase biserici din tara, incluzand Catedrala patriarhala.

Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt doi dintre cei mai iubiti sfinti de catre romani. Asa se explica si faptul ca aproximativ 1.850.000 de romani poarta numele Constantin si Elena sau derivate ale acestora.

Marturie stau si numeroasele lacasuri ale Bisericii Ortodoxe Romane, din tara si din strainatate, care poarta hramul Sfintilor Imparati, a explicat pentru MEDIAFAX, parintele Ciprian Apetrei, consilier la Patriarhia Romana.

Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt, de asemenea, ocrotitorii Catedralei patriarhale.

"Unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din tara inchinate Sfintilor Imparati Constantin si Elena este Catedrala patriarhala din Bucuresti, ctitorie a voievodului Tarii Romanesti, Constantin Serban Basarab (1654 - 1658), care a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau. Sfantul lacas a fost de fapt forma pe care a imbracat-o evlavia domnitorului si a credinciosilor din orasul lui Bucur fata de cei doi sfinti care au marcat profund istoria crestinismului", a adaugat parintele Ciprian Apetrei.

In anul 2002, la sarbatoarea hramului catedralei, o delegatie a Bisericii Ortodoxe din Cipru i-a daruit patriarhului Teoctist o racla cu particele din moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena, aduse de la Manastirea Kykkos, impreuna cu o copie dupa icoana Maicii Domnului pictata de Sfantul Evanghelist Luca, care se pastreaza in manastirea cipriota.

Dupa aducerea moastelor, cultul Sfintilor Imparati Constantin si Elena a inflorit la Catedrala patriarhala. In fiecare an, in ziua praznuirii lor, racla cu sfintele moaste este scoasa in procesiune si asezata spre inchinarea credinciosilor, alaturi de racla cu moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor.

Sfantul Constantin cel Mare

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 - 22 mai 337), cunoscut ca Sfantul Constantin cel Mare, a fost imparat roman, proclamat Augustus de catre trupele sale in data de 25 iulie 306.

Istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu afirma ca inaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxentiu, Constantin a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia "prin acest semn vei invinge". Noaptea, in vis, i s-a aratat Mantuitorul, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale crucea crestina, ca semn protector in lupte. Constantin a castigat batalia, iar dovada a credintei sale in ajutorul divin este inscriptia de pe Arcul lui Constantin din Roma, pastrata pana astazi, prin care el marturiseste ca a castigat lupta "prin inspiratie divina".

In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care crestinismul devine "religie permisa", alaturi de altele din imperiu. El ia totodata masuri in favoarea Bisericii crestine, inlatura din legile penale pedepsele contrare crestinismului, imbunatateste tratamentul in inchisori, usureaza eliberarea sclavilor acordand episcopilor si preotilor dreptul de a-i declara liberi in biserici. Protejeaza prin lege pe saraci, orfani si vaduve, modifica legislatia privind casatoria, ingreuneaza divortul si pedepseste adulterul.

De asemenea, el a atribuit Bisericii crestine casele imperiale de judecata (basilikos oikia), care vor purta in continuare numele de bazilici. Inca din anul 317, a inceput sa bata moneda cu monograme crestine.

Imparatul Constantin cel Mare a declarat, in 321, duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, drept zi de odihna in imperiu, zi in care si soldatii asistau la slujba.

Imparatul si familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat si la construirea altora mai mari si mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodata, imparatul Constantin cel Mare a construit o noua capitala - inaugurata la 11 mai 330 -, transformand orasul Bizantium in orasul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala crestina a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lacasuri de cult printre care Biserica Sfintiilor Apostoli.

Din dorinta de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, impotriva ereziei lui Arie. Sub influenta Sfantului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat invatatura ortodoxa despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut" (Simbolul credintei sau Crezul).

Sfantul Constantin cel Mare a murit in Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, si a fost inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

 

Sfanta Imparateasa Elena

Originara, probabil, din Drepanum (numit dupa aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune ca era fiica unui hangiu. O legenda ulterioara, mentionata de Geoffrey of Monmouth, spune ca era fiica regelui Coel, care a casatorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita razboaiele dintre britanici si Roma. Constantius Chlorus a divortat de ea, in jurul anului 292, pentru a se casatori cu fiica vitrega a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi imparat al Imperiului Roman si, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenta importanta la curtea imperiala.

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfanta Elena a primit botezul in anul 313. Sfanta imparateasa a fost o crestina foarte evlavioasa sprijinind ridicarea a numeroase lacasuri de cult, printre care Biserica Invierii Domnului zidita langa Sfantul Mormant, biserica din Ghetsimani, precum si alte 18 lacasuri de cult. De asemenea, Sfanta Elena a mers la Ierusalim, unde a gasit crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Sfanta Cruce a fost mai apoi inaltata solemn in vazul poporului crestin de episcopul cetatii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfanta Imparateasa a murit la Roma, in anul 327.

 

In ziua de 21 mai, in calendarul popular este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare.

In aceasta zi, era interzis sa se munceasca iar, prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari.

Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se usuca.

Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului. Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.

Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, ca sa fie ferite de rele, pe timpul cat vor sta singure, la stana. Mediafax.ro