V-ati intrebat vreodata de ce se sting luminile in discoteci si de ce acesti tineri se rusineaza sa danseze?
V-ati intrebat de ce adolescentele se inchid in camera si se invata una pe alta acele miscari nefiresti? V-ati intrebat de ce studentele din anul intai nu se dau scoase din camera atunci cand isi vopsesc pentru prima oara parul sau isi schimba freza? Poate pentru ca sunt inca niste biete copile, ca n-ar fi facut asta niciodata, daca nu le-arfi cerut-o timpul!

Tanarul traieste numaidecat un conflict: pe de o parte, toti ii spun ca aceasta este bine, pe de alta, el simte in adancul fiintei sale o puternica impotrivire, pe care nu si-o poate explica. Glasul launtric ii spune ca e o neghiobie ca o multime de oameni sa se adune intr-o hala mare si sa se miste unul in fata altuia; pe de alta parte, asta-i provoaca placere. Atunci, pentru a le impaca pe amandoua, se sting luminile in discoteci, iar incepatorii se ametesc cu vin ca sa-si alunge senzatia penibila. Ramane doar placerea aceea infricosatoare, goala.

Incepatorii savarsesc pacatul cu lumina stinsa. Ei nu numai ca se rusineaza unul de altul, dar, fara sa-nteleaga, se rusineaza de blandetea omniprezenta a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, care, indata dupa savarsirea pacatului, a fugit sa se ascunda la umbra unei tufe din Gradina Raiului. De atunci noi repetam gestul bietului Adam.

Noaptea se savarsesc furturile, violurile, e vremea prielnica pentru pacat. Tot noaptea a iesit si luda de la Cina cea de Taina ca sa-L vinda pe Iisus, dupa cum descrie Evanghelistul loan: Deci, dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numai decat. Si era noapte (Ioan 13, 30). Iuda, mergand sa-l vanda pe Iisus, tinea in mana bucatica de paine pe care Acesta i-o intinsese la masa. Ca sa intelegem frumusetea acestui gest, trebuie sa stim ca in traditia iudaica gazda intindea prima bucatica oaspetelui celui mai iubit. Asta a vrut sa arate si Hristos cand i-a intins bucatica lui Iuda, cu atat mai mult ca aceasta nu era o simpla paine, ci painea euharistica, adica Insusi Sfantul Trup al lui Hristos, Care S-a jertfit pentru rascumpararea noastra, inclusiv pentru Iuda. Insistand asupra acestui amanunt, Sfantul loan ne atrage atentia asupra gradului mare de nerusinare la care a ajuns luda din cauza patimei.
Lupta cu rusinea este lupta cu noi insine. Sa nu ne inchipuim ca daca ramanem fara un picior sau fara ochi ne numim handicapati, iar daca lasam sa ni se distruga unul din sentimentele de baza fiintei noastre ne vom numi atlanti. Tot handicapati ne vom numi, dar niste handicapati monstruosi, de care nu va vrea nimeni sa ingrijeasca.

Parintele Savatie Bastovoi
Extras din Intre Freud si Hristos, Ed. Cathisma, BucureSti, 2008 pag. 17

preluat de pe ganduridinierusalim