Daniela Ciurea este asistenta in Timisoara, la Clinica de Chirurgie Vasculara a Spitalului Judetean. Lucreaza cu drag aici, dar a incercat sa-si faca un viitor si in strainatate, in acelasi domeniu, ca multi altii,potrivit ziarulromanesc.de.

„M-am dus si am cerut voie domnului profesor Mihai Ionac (seful clinicii de Chirurgie Vasculara de la Spitalul Judetean Timisoara) sa ma lase sa plec, pentru ca el mi-a dat un post pe perioada nedeterminata. Mi-a parut rau sa-mi las locul de munca, sa-l pierd, i-am spus ce am de gand. Mi-a zis ca se bucura foarte mult. A spus ca daca nu fac fata acolo, sa vin inapoi. Am mers acolo, e foarte greu sa mergi pe cont propriu, fara firme si alte cele. Nestiind limba tu pentru ei esti cotat ca si cu handicap.

M-am dus la Frankfurt, aveam prieteni, au spus: hai sa incercam. A trebuit sa invat limba, sa ma inscriu la cursuri de integrare acolo, pe care le-am platit – 2.000 de euro. Am facut practica in mai multe clinici, in timp ce mergeam si la curs, dupa care a trebuit sa cer un drept de munca. Asta dupa doi ani de chirurgie vasculara aici, experienta la chirurgie vasculara.

A trebuit sa astept sase luni sa-mi dea dreptul de munca. Am facut practica la Crucea Rosie, in Germania, si acolo le-a placut de mine, am facut 2-3 luni. Cu o adeverinta de la ei m-am dus sa-mi cer dreptul de munca. Prima data nu am fost recunoscuta ca asistenta, ci ca infirmiera, desi lucram pe post de asistenta. Lucram ca asistenta, dar pe bani de infirmiera, a trebuit sa merg sa-mi echivalez cursurile de aici”, spune Daniela.

In Germania, Daniela ramanea in mana cam cu 1.900 de euro, in fiecare luna, in functie de ture, de garzi, iar la Timisoara castiga in jur de 2.000 de lei in mana, pe luna.

„La un moment-dat ajungi la concluzia ca banii nu sunt suficienti pentru a fi fericit si implinit in viata. Imi lipsea ceva, colectivul meu, familia. Nu ma mai bucuram de viata. Acolo, in Germania, trebuie sa ai rabdare, sa stii sa pui capul jos, cand ti se spune ceva atunci sa executi, daca ai gresit sa fii raspunzator pentru asta si sa lasi foarte multe de la tine. Mai ales ca nu vorbesti aceeasi limba si nu comunici la fel.

Acolo predomina puterea pacientului, pacientul are putere, nu cadrul medical, trebuie sa pui foarte mult pret pe pacient. Daca doreste sa-i deschizi geamul, il deschizi, daca nu, atunci il lasi inchis. Trebuie sa il consiliezi, sa empatizezi cu el, sa-i acorzi foarte multa atentie, sa stai sa-l asculti chiar daca tu nu ai starea necesara, trebuie sa simulezi ca da, esti acolo, cu el. Daca vrea sa-l tii de mana, sa-ti spuna o durere, ce a visat azi-noapte, trebuie sa-l asculti”, spune asistenta din Timisoara.

„Sufeream de singuratate, toata lumea era rece, pe nimeni nu interesa prin ce stari treci tu”

„La un moment-dat imi era rusine sa spun ca vin din Romania, ca stiam cum se uita”

Daniela a stat doi ani in Germania, dupa care a considerat ca nu mai rezista, ca nu mai are viata.

„Ajunsesem sa ma uit la bani, la lucruri si sa nu ma folosesc de ele. Daca nu esti in tara ta, cu oamenii tai dragi, nu stii ca traiesti. Toti colegii imi scriau:. Stiam ca undeva sunt primita cu bratele deschise si acolo sunt oamenii care pe mine ma iubesc cu adevarat.

Chiar te simti ca o sluga acolo, in strainatate, sa nu ai un punct de vedere, ei aveau aerul ala de… eu ma mai, cu nemtoaicele. Cand auzeau ca vin din Romania… (tigani din Romania), la un moment-dat imi era rusine sa spun ca vin din Romania, ca stiam cum se uita.

Dar pe partea profesionala nu aveau ce sa-mi reproseze. Eu saream sa le explic si sa le spun tot ce stiam eu. Acolo, din tantar faceau armasar, daca scadea glicemia la un pacient era haos – ce-ai facut? Era tragic, era cu frica, sa nu reclame cineva, sa fii tot timpul perfect. In Germania mergeai la lucru, dar cu stres, sa nu te interpreteze gresit. Poate doreai sa faci ceva, sa spui ceva…”, spune Daniela.

Am ajuns la concluzia ca mai bine mai putin si bun decat mult si prost. O asistenta in Romania inseamna mult, ai alt statut, esti altfel vazuta, in schimb in Germania nu inseamna nimic o asistenta, esti ingrijitoare. Acolo iti spune: fa tu asta, aici – va rog frumos. Depinde de fiecare ce-si doreste de la viata, cum vrea sa-si traiasca viata, poti trai frumos si in Romania, daca stii sa traiesti frumos, sa traiesti tu cu tine bine.