Ritualurile profund sataniste din cadrul masoneriei de la prima intiere pana la ultima! Juramantul masonic pe care un initiat il depune in fata „fratilor” prin care isi da acordul sa fie torturat si ucis, daca cumva va revela secretele fratiei lor.

Juramantul francmasonic:
„Jur, in numele Arhitectului Suprem al tuturor lumilor, sa nu divulg niciodata secretele, semnele, cuvintele, invataturile sau practicile francmasoneriei si sa pastrez tacere vesnica asupra lor.

Fagaduiesc si jur sa nu tradez niciodata nimic din acestea, nici prin scris, nici prin grai, nici prin gesturi, nici sa pun pe altcineva sa scrie, sa litografieze, sa graveze, sa tipareasca ceva, sa nu dau in vileag in vreun fel ceea ce mi s-a descoperit pana in aceasta clipa sau ce mi se va descoperi in viitor. Daca nu ma voi tine de cuvant, ma oblig sa ma supun la urmatoarea pedeapsa:
– sa mi se arda buzele cu fier inrosit;
– sa mi se taie o mana;
– sa mi se smulga limba din gura;
– sa mi se reteze gatul;
– cadavrul meu sa fie spanzurat in loja in timpul primirii unui nou frate, iar dupa aceea sa fie ars iar cenusa aruncata in vant.”[1]

Arhitectii Anunnaki-lor ce construiesc Noua Ordine Mondiala!

Albert Pike, decedat in 1891, a fost una dintre cele mai de seama personaje ale masoneriei mondiale. Cele mai celebre tituluri ale sale erau acelea de Suveran Mare Comandor al Consiliului Suprem al gradului 33 si Suprem Pontif al Masoneriei Universale. In cartea sa „Morala si Dogma”, scrisa in anul 1888 pentru masonii cu grade superioare, el arata cum sunt induse in eroare nivelurile inferioare:

„Gradele Albastre nu sunt decat curtea exterioara sau porticul Templului. Initiatului ii sunt infatisate o parte din simboluri, dar el este intentionat indus in eroare de false interpretari. Nu este cazul ca el sa le inteleaga, ci doar sa creada ca le intelege… Adevarata lor semnificatie este rezervata doar Adeptilor, Printii Francmasoneriei.”[2]

Sensuri si… iar sensuri

Pana si masonii din gradele 32 si 33 sunt indusi in eroare daca nu fac parte din descendenti. Jim Shaw afirma ca simbolurile sunt interpretate diferit chiar de catre masoni, existand astfel doua sensuri ale acestora: cel exoteric pentru initiatii inferiori, si cel ezoteric pentru cei superiori. Dar exista si un al treilea, adevarul, rezervat doar elitei de initiati descendenti si celor care trec dincolo de nivelurile oficiale ale societatilor secrete – cei din gradele neoficiale ale Iluminatilor. Shaw afirma ca masoneria adora natura, Soarele si Luna, prin simbolul falusului. El spune ca falusul reprezinta Soarele in uniune sexuala cu Pamantul feminin, pentru a aduce o noua viata.

La un anumit nivel este adevarat, dar mult prea putin. Sa luam ca exemplu simbolul masonic, patratul si compasul. Acestea sunt asezate mereu deasupra scaunului (tronului) Maestrului Adorator, care este amplasat la est in Templele Masonice, directia rasaritului. Shaw marturiseste ca masonilor de grad inferior li se spune ca patratul trebuie sa le reaminteasca sa fie cinstiti in relatiile cu toti oamenii (scuza-ma ca rad). Iar compasul este pentru a invata sa-si „circumscrie” pasiunile si sa-si controleze dorintele. Poate ca francmasonul pedofil si criminal in serie George Bush a lipsit de la acea intrunire.

Shaw marturiseste ca „adevaratul” inteles le este revelat abia mai tarziu, si anume ca falusul masculin al Soarelui impregneaza Pamantul feminin, simbolizat ca patrat.8 Din nou acest lucru este adevarat d4oar la un anumit nivel, dar la cele mai inalte niveluri ale Iluminatilor compasul si patratul reprezinta impregnarea care perpetueaza descendentii. Simbolul V si A al Reginei Victoria si al printului german Albert, ambii descendenti reptilieni, ca si litera G din sigla francmasonilor, reprezinta acelasi lucru.

Toate aceste simboluri si coduri ale societatilor secrete au un sens pentru initiatii de grade inferioare, unul pentru cei de grade superioare si altul pentru cei care ajung pe cele mai inalte niveluri ale Iluminatilor (adevarata interpretare). In „juramintele de sange” (numite „Obligatie”), initiatul accepta de buna voie sa fie torturat si chiar ucis, in cazul in care reveleaza „secretele”. Astfel se mentine compartimentarea in cadrul careia nivelurile superioare nu dezvaluie „secretele” nivelurilor inferioare. De fapt, recunoaste Jim Shaw, nici la nivelul gradului 33 nu afli nimic valoros.

Adevaratele chestiuni exista deasupra nivelurilor oficiale, si doar cativa masoni ajung acolo. Francmasoneria este o hazna de inselatorie si ipocrizie, iar juramintele facute catre societatile secrete si catre „fratii” initiati intrec cu mult orice juramant facut vreodata tarii sau poporului ca presedinte, prim-ministru, membru al Congresului sau Parlamentului, politist sau judecator. Jim Shaw scrie in cartea sa „Inselaciunea Mortala” (The Deadly Deception):

„Masonul jura sa pastreze secretele altui mason pentru a-l proteja, chiar daca aceasta implica ascunderea dovezilor unui delict. in unele grade tradarea si crima sunt exceptate. Dar in gradele superioare nu sunt exceptii de la aceasta promisiune de tainuire a adevarului. Obligatiile, daca e sa dam crezare invataturilor masonice, pot cere unui mason sa depuna marturie falsa, sperjur sau (in cazul unui judecator) sa dea un verdict gresit pentru a proteja un frate mason.”[3]

Catafalcul, sicriul, scheletul – decoruri sataniste in templele masonice

Loja este denumirea pe care masonii o dau atat „celulelor” fracmasoneriei, cat si locului unde ei se reunesc (asa-zisul „templu” sau „atelier”). Este locul unde se desfasoara sinistrele ritualuri masonice, se iau hotararile si se initiaza neofitii. Fracmasonul I. T. Ulie, care numara 54 de ani de viata in sanul odioasei fratii, vorbeste astfel despre loja: “Conditia esentiala este ca orice local de loja sa fie cat mai ferit de curiozitatea profanilor. Ferestrele nu se vor deschide niciodata in timpul lucrarilor, caci ar oferi accesul privirilor profane. Secretul este prima caracteristica a ordinului. In zilele cand nu se tin sedinte, se vor deschide seara ferestrele pentru curatenie si aerisirea locului”… Aceasta scurta descriere pune in evidenta una dintre cele mai bizare caracteristici ale masoneriei: pastrarea stricta a secretului. Ce si de ce pazesc cu atata strasnicie francmasonii? Modul in care este alcatuit templul masonic vorbeste de la sine.

Citeste si Cea mai veche rugaciune catre Domnul Iisus si cea mai puternica! Are 2000 de ani!

Loja se compune din trei camere:
1. Vestibulul (zisa si sala pasilor pierduti, parviz), in limbajul nostru un fel de anticamera;
2. Camera de reflectie (camera obscura sau de chibzuinta);
3. Loja propriu-zisa (Templul sau Atelierul).
De afara se patrunde in antreu. Este primul loc unde incepe sa se simta stranietatea masoneriei. La usa sunt doua butoane de sonerie, dintre care unul cunoscut numai membrilor lojei, fiind bine ascuns vederii; altul vizibil pentru profani.

Planul lojii

Camera de reflectie se afla totdeauna departe de templu, pentru ca la prima primire a profanului acesta sa nu vada cumva interiorul macabru al templului. Este vecina cu vestibulul de unde, prin mecanismul secret ce-l poseda loja, se poate actiona in camera “de chibzuinta”, regizand o atmosfera lugubra: se vorbeste prin gura unui craniu, se misca un schelet si se urmaresc miscarile profanilor.

Clanta dinauntru se scoate ca profanul sa nu poata iesi singur de aici; pentru siguranta se inchide usa cu zavor pe dinafara. Stranietatea acestui test de inceput sugereaza fara nici un dubiu caracterul satanic al “misterelor” in care initiaza masoneria. Si intelegem mai bine de ce francmasonul Ulie spune ca “ferestrele nu se vor deschide niciodata in timpul lucrarilor”; ar iesi la lumina oribilele lor secrete.

Citeste si Se schimba regulile impartasaniei. Fiecare preot a primit cate o scrisoare

Decorul acestei incaperi este unul satanist. In ea se afla un catafalc cu trei trepte, un sicriu fara capac in care se gaseste un schelet, o masa si un scaun simple de lemn, tubul secret prin care se vorbeste, mecanismul secret cu ajutorul caruia se manuieste scheletul, fereastra secreta prin care ochiul pervers al masonului versat urmareste miscarile profanului. Peretii, usa si ferestrele sunt tapisate in negru. Scrise cu alb, pot fi citite urmatoarele inscriptii amenintatoare:

“Daca te aduce aici curiozitatea, retrage-te!”
“Daca esti capabil a te preface… tremura, te vom decoperi.”
„Daca sufletul tau a simtit frica… nu mai inainta.”
„Daca te temi a fi luminat asupra defectelor tale… nu te vom primi.”
„Daca vrei onoruri si distinctii nu-ti vom da.”
„Daca starui, vei fi purificat, vei iesi din abisul intunericului vei vedea lumina.”
Pe sicriu sta scris: „Vezi ca sunt schelet uscat, spune acum tu muritor, ce sunt… rege sau cersetor!”

Vestibulul este, asa cum am mai spus, camera de unde se manuiesc instrumentele in camera obscura.
Loja, cea mai importanta sala a sediului, trebuie sa fie cat mai impunatoare, pentru a impresiona cat mai mult. Strivit de grandoarea oribila a locului sau atatat de impulsul puterii luciferice, neofitul este o prada usoara pentru suflul malefic ce hraneste masoneria.

Loja este aranjata in felul urmator: La Rasarit (Orient) se afla tronul cu 3-5 trepte al „venerabilului” (Marele maestru) al Lojei. In spatele venerabilului este platforma pentru vizitatori (la maleficele intruniri nu pot fi primiti in vizita decat masonii). De o parte si de alta, in fata tronului sunt locurile secretarului si marelui orator, pe tronuri cu 2-3 trepte. In mijlocul templului este altarul lojei (pe un tron cu trei trepte), inconjurat de trei lumini aranjate in forma de triunghi.

Pe partea de Nord si Sud se afla cate o coloana, numite Jakin si Boaz, in dreptul carora se insiruie supusi „fratii”; in dreptul celor doua coloane se afla primul si al doilea supraveghetor, asezati pe tronuri cu doua trepte, executorii ordinelor Marelui Maestru.

Citeste si Astazi e ziua unei mari Sfinte Imparatese, facatoare de minuni! Citeste astazi acatistul ei ca sa te ajute mereu si sa-ti indeplineasca dorintele

In incapere se mai afla o piatra bruta (reprezentandu-l pe neofit inainte de initiere) si o piatra cioplita (infatisandu-l „purificat” conform straniei metode masonice, dupa ridicarea din cosciug), trei ciocane pentru venerabil si cei doi supraveghetori; obiecte simbolice folosite in ciudatele ritualuri: un glob terestru, doua echere, bande negre pentru initiere, sorturi din piele, cordoane, un buzdugan (pentru maestrul de ceremonii), o sabie mare pentru venerabil, 24 sabii simple pentru ceilalti, doua urne pentru votat cu bile (albe si negre), o portavoce pe masa venerabilului, trunchiul vaduvei (un sac) pentru colecta de bani, sacul de propuneri (pentru diverse chestiuni), un triunghi cu un ochi in mijloc, un sicriu cu capac, un catafalc cu trei trepte pentru sicriu, tavanul instelat. Peretii sunt tapisati cu rosu sau negru. Fiecare persoana si obiect din cele descrise mai sus are un rol bine determinat in functionarea mecanismului masonic.

Venerabilul conduce lucrarile ajutat de supraveghetor. La inaugurarea unei loji venerabilul spune: „lumina misterioasa si divina… foc sacru… inima universului… principiu etern al lumii si al fiintelor… simbol al M.A.A.U., lumineaza spiritul nostru, intareste inimile noastre si implanta in noi focul datator de viata masonica…”

Si mai departe: „In gloria M.A.A.U., in numele Marelui Maestru al ordinului si in virtutea puterilor conferite mie: Declar noul templu…….. consacrat virtutii si propagarii realei si liberei societati a fracmasonilor.”

„Si cu Jahbulon cum e?”

Albert Pike a fost si este inca una din cele mai proeminente figuri masonice ale Ritului Scotian, iar ideile sale au fost de multe ori catalogate drept sataniste. Cu toate acestea in numarul din ianuarie 1990 al revistei New Age Magazine, editata de aripa din Charleston SUA a Ritului Scotian, lucrarea cea mai importanta a lui Albert Pike – „Morala si dogma”, scrisa in 1871 – este prezentata ca fiind „un ghid masonic pentru viata de zi cu zi.” (1) Intr-un alt jurnal masonic publicat pe Internet, apartinand tot Ritului Scotian (Scottish Rite Journal) gasim urmatoarele elogii la adresa lui Albert Pike, care demonstreaza ce rol important joaca acesta si astazi in cadrul Ritului: „Candva fratele Mark Twain observa ca se poate stabili caracterul unui popor dupa caracterul oamenilor sau evenimentelor pentru care acesta ridica monumente. Acest lucru este probabil adevarat. In cazul lui Albert Pike este. Numele sau a fost atribuit unor scoli, strazi, burse, vitralii, loji masonice, unui parc si chiar unui parfum pentru barbati.” (2)

Acest citat semnificativ ne face sa realizam cat de mult si-au pus amprenta „valorile” masonice asupra societatii moderne. Ingrijorator, dat fiind ce idei propovaduia Albert Pike. Francmasonii se apara incercand sa il prezinte pe Albert Pike drept un personaj marginal, putin citit si cunoscut. Cum se face atunci ca acestui personaj atat de „putin important” pentru francmasonerie i s-a ridicat drept memorial, loc in care este si inmormantat, House of Temple (foto) din Washington DC, adica exact sediul central al Consiliului Suprem de grad 33 al Ritului Scotian? Parafrazand citatul de mai sus am putea spune ca putem cunoaste natura francmasoneriei dupa persoanele careia ii ridica monumente.

Citeste si Astazi e ziua unui mare sfant facator de minuni si carturar întelept! Iata Acatistul lui, sa-l spui cu credinta astazi ca sa te ajute mereu si sa-ti îndeplineasca toate dorintele! - Sfantul Cuvios Nicodim Aghioritul

In iulie 1889 Albert Pike trebuia sa participe in calitate de Suveran Pontif al Francmasoneriei Universale (un rang foarte inalt in francmasonerie) la Conventia Supremului Consiliu de la Paris, unde urma sa se gaseasca solutia pentru o disputa dintre lojile franceze si cele engleze. Conflictul izbucnise pe marginea unei probleme cheie, aceea a zeitatii sau divinatii careia i se inchina masonii. Francezii considerau ca nu trebuie sa existe alt Dumnezeu decat omul sau omenirea, conceptie care a dat nastere apoi unui nou curent cultural, impus sub numele de umanism. Englezii nu erau de acord si sustineau necesitatea existentei unei componente religioase.

Albert Pike avea rolul de a concilia cele doua tabere, gradul inalt pe care il detinea permitandu-i sa cunoasca natura adevaratei „zeitati” careia i se inchinasera fara sa stie masonii dintotdeauna. Intrucat sanatatea nu ii permitea sa faca drumul pana in Franta, Albert Pike a trimis o scrisoare din care au fost reproduse fragmente in publicatiile masonice ale vremii, atat in Franta cat si in Anglia. Iata ce scria el: „Ceea ce trebuie sa spuneti multimii este ca il veneram pe Dumnezeu, dar ca este vorba de acel Dumnezeu care este adorat fara nici un fel de superstititie. Pentru voi insa, Suverani Mari Inspectori Generali (adica gradul 33 in Ritul Scotian n.n) vom spune asa, si asa veti repeta initiatilor de grad 32, 31 si 30: religia masonica trebuie sa fie mentinuta de catre toti initiatii gradelor inalte in puritatea doctrinei luciferice.[…] Adevarata si pura religie filozofica (masonii isi spuneau si filozofi n.n.) este credinta in Lucifer, egalul lui Dumnezeu.” (3)

Un monstru oribil isi tese plasa in jurul Pamantului

Oricat s-a stradui masonii sa dezminta sau sa ascunda teribilul adevar dezvaluit de la cel mai inalt nivel al francmasoneriei de Albert Pike, simbolurile, ritualurile si efectele actiunilor lor ii tradeaza. In mod cert cea mai mare parte a masonilor sunt doar o masa de manevra pentru cei aflati la nivelele inalte care cunosc natura fiintei pe care o slujesc si in mod deliberat ii atrag si pe altii in aceasta imensa inselaciune. Acesta este, evident, satanism.

De-abia la nivelul gradului 13 din ritul scotian, numit Arca Regala masonii primesc dovada explicita ca venereaza un demon, un monstru oribil. La acest grad li se reveleaza numele si infatisarea Marelui Arhitect. Iata ce a descoperit Iuri Lina: „Realitatea din spatele scenei se arata a fi complet diferita pe masura ce urci in grad. In tarile crestine francmasoneria este zugravita intr-o haina crestina, in tarile islamice intr-una musulmana, etc. In realitate ordinul venereaza o alta fiinta, pe Marele Arhitect al Universului, numit Jahbulon (foto) a carui natura seamana foarte mult cu cea a lui Lucifer. Doar dupa ce ajunge la gradele inalte, francmasonul este informat ca Marele Arhitect al Universului este numit Jahbulon. La gradul Royal Arch este revelata infatisarea lui. El are corp de paianjen si trei capete, unul de pisica, al doilea de broasca si al treilea de om.” (4)

Cercetatorul englez Stephen Knight a realizat un interviu cu 57 de francmasoni care trecusera de gradul 13. Acestia au raspuns fara probleme la toate intrebarile pana cand s-a ajuns la subiectul Jahbulon si au fost intrebati „Si cu Jahbulon cum e?” „In acel moment, relateaza autorul, situatia a devenit tensionata, au incercat sa schimbe subiectul, nu au vrut sa mai continue interviul sau au spus minciuni jenante.” (5)

Citeste si E atat de puternica aceasta rugaciune!

E de inteles deci de ce francmasonii evita sa vorbeasca despre acest subiect. Ei venereaza un demon ingrozitor, a carui reprezentare este o cumplita pervertire a Treimii divine. Acest paianjen cu trei capete isi intinde plasa peste intreaga planeta pentru a prinde in capcana sa cat mai multe suflete. De aceea deasupra uneia din cele doua coloane care stau la intrarea in orice templu masonic se afla un glob pamantesc prins intr-o plasa. Acelasi simbol apare si pe steagurile unor organizatii mondiale de origine masonica ca o expresie a capcanei masonice planetare actuale.

Demoni pe frontispiciul masoneriei britanice

Simboluri sataniste apar pe cladirile cele mai importante ale masoneriei. Sediul central al Marii Loji Unite a Angliei din Londra, numit Masonic Hall, leaganul francmasoneriei mondiale moderne poarta chiar deasupra intrarii o emblema masonica (foto) pe care a raspandit-o apoi in intreaga lume. Aceeasi emblema serveste drept firma si pentru un restaurant (foto) din apropiere destinat masonilor. Pe aceasta din urma se vede si mai clar ca fiintele care tin scutul din mijloc au aripi de inger si copite in loc de picioare, ca si cum ar fi demoni.

Sub acesti ingeri cu copite, adica ingeri decazuti se afla urmatoarea inscriptie definitorie pentru doctrina francmasonica: „Audi, Vide, Tace” adica „Auzi, Vezi si Taci” sau mai precis pastreaza secretul indiferent de ceea ce vezi si auzi in interiorul francmasoneriei. Acest motto este o forma prescurtata a unui proverb latin “Audi, vide, tace, si vis vivere (remanere) in pace” – „auzi, vezi si taci daca vrei sa traiesti/sa fi lasat in pace”. Semnificativ, putem spune si perfect ilustrat de faptul ca toti cei care nu tac cu privire la adevarata natura a masoneriei nu sunt lasati sa traiasca in pace.

A fost nevoie ca francmasoneria sa isi creeze in jur aceasta veritabila conspiratie a tacerii tocmai din cauza naturii sale satanice, pentru a-si ascunde oribilul secret. Daca ar fi doar o organizatie de caritate si intrajutorare asa cum vrea sa para, ar mai fost necesare juramintele teribile pe care le impune membrilor sai pentru ca acestia sa pastreze tacerea? „Jur ca nu voi revela niciodata secretul francmasonilor decat unui frate de loja si in prezenta venerabilului mare maestru. In caz de abatere ma supun la urmatoarea pedeapsa: limba mea sa fie smulsa, inima mea strapunsa, iar corpul meu zdobit si transformat in cenusa pentru a fi aruncata in vant”… asa suna unul din juramintele depus de un mason.

Asemenea „juraminte” pot apartine numai unei organizatii diabolice. Iar faptul ca ele nu sunt doar o figura de stil este demonstrat din plin de moartea in conditii suspecte a unor persoane care au tradat francmasoneria. (6)

Mai sunt multe lucruri de spus pe marginea acestui subiect, intrucat toate simbolurile si ritualurile masonice sunt puternic incarcate de aceasta semnificatie satanica.

Care este natura acestei lumini putem vedea in ilustratiile masonice alaturate in care este prezentat intr-o forma simbolica ritualul de initiere in primul grad. In partea de sus a ambelor desene se afla Soarele si Luna, insa nu Soarele – care a fost dintotdeauna asociat cu Dumnezeu Tatal lumineaza loja ci o alta lumina, cea a unei stele. Steaua care rasare stralucitoare si marcheaza inceperea unei noi ere, Noua Ordine Mondiala este un simbol central in masonerie. Aceasta stea stralucitoare este Luceafarul de dimineata, numit asa de astronomii din vechime tocmai pentru este ultima stea care ramane pe cer dimineata concurand lumina Soarelui, exact asa cum Lucifer, numit si „fiul diminetii” se considera egalul lui Dumnezeu.

Vedem deci cum inca de la primii pasi in masonerie totul se invarte in jurul unor concepte si doctrine luciferico-satanice. Ceea ce uita insa francmasonii si cei care ii conduc este ca in cele din urma lumina Soarelui devine atat de puternica incat oricat de stralucitor ar fi putut parea la un moment dat Luceafarul, in cele din urma acesta dispare cu totul. Puterea sa nu este decat una trecatoare, iar lumina care il face sa straluceasca nu este decat o palida reflectare a luminii Soarelui. La fel se va petrece si cu francmasoneria, care a reusit temporar sa isi teasa plasa in jurul acestei planete, dar care dupa cum se exprima un bine cunoscut autor de dezvaluiri (4) „poarta in ea samanta propriei autodistrugeri” prin chiar venerarea unei fiinte care se opune ordinii divine.

P.S. Asa cum spunea si raposatul, iradiat de masonerie, Antonie Iorgovan (parintele Constitutiei), anti-mason, invocand articolul 40 din Constitutie despre faptul ca „asociatiile cu caracter secret sint interzise”!

SURSE

1. Evenimentul Zilei – Nr. 1466 – 22 aprilie 1997

2. Albert Pike in cartea sa „Morala si Dogma” (1888)

preluat de pe ortodoxia