Dupa interviul publicat luni, deputatul Catalin Radulescu a tinut mortis sa continue dialogul cu ziaristii „Adevarul” si a solicitat realizarea unui nou interviu, „pentru reglarea situatiei”. Un fel de drept la replica. A rezultat o discutie in contradictoriu din care ne-am ales cu un singur lucru: am inteles cum vede un parlamentar PSD  jurnalismul in Romania anului 2017.

E o viziune sumbra, in care politicianul nu concepe ca un ziarist poate sa fie de capul lui si sa ia un interviu fara sa fie trimis de cineva. “Voi n-ati fost autorizati sa-mi luati interviu. N-a stiut nimeni ce faceti, trebuia sa intrebati redactia si pe proprietarul ziarului”, ne-a reprosat Catalin Radulescu.   Radulescu e genul de politician care accepta bucuros sa-ti ofere un interviu. Ii pui o camera in fata, ii prinzi o lavaliera in piept si incepi sa-i pui intrebari. Iti povesteste ca are acasa o mitraliera pastrata de la Revolutie pe care e pregatit sa o foloseasca oricand, cere alungarea manifestantilor cu tunuri de apa si se plange ca salariul de parlamentar e o mizerie. Printre toate acestea, are grija sa mentioneze ca e prieten la catarama cu patronul ziarului la care lucrezi si ca - a dracu' coincidenta! - chiar astazi are o intalnire cu el. “Las’ ca vorbesc eu cu Cristi, ii spun eu lui...”. La final, iti strange mana volubil, mai face o aluzie la patron si se desparte de tine convins ca o sa fie bine.   Trec cateva zile si apare interviul. Socat ca nu s-a ales cu o oda, Radulescu inroseste telefoanele si mai vrea o data. “Va prezentati maine la Parlament si reglati situatia. Vreau un interviu drept la replica”. La Parlament ne ia tare: “Daca vreti sa nu fiti dati afara amandoi si sa nu va cer doua milioane de euro daune, ca aveti familii, de data asta scrieti ce vreau eu, nu ce vreti voi”. Ii explicam omeneste ca nu obisnuim sa scriem la comanda si ca o sa ne dea in judecata degeaba pentru ca o sa piarda procesul. Brusc, Radulescu vrea sa afle care e numele nostru mic si se inmoaie la vorba: “Mai, Mihai! Mai, Cristi...”.   Urmeaza o discutie de o ora in care ne acuza ca i-am trunchiat afirmatiile, dar refuza sa vizioneze interviul pentru a indica in mod concret pasajele care l-au deranjat si pe care le considera denaturate. Ne cearta ca am tratat subiectul Revolutiei (“De ce trebuia sa ma intrebati despre asta?”), dar incepe sa vorbeasca din nou despre el: “In tara asta eu am mai mult drept sa vorbesc decat altii, pentru ca am facut Revolutia”.    Mai multe detalii si filmul complet pe Adevarul.ro