Ei bine, cred că toți proprietarii de animale s-au întrebat vreodată de ce este atât de importantă vaccinarea lor, chiar dacă blănoșii lor stau doar în casă și nu intră în contact cu alte animale, iar aparent nu ar avea de unde să contacteze agenți patogeni infecțioși. Însă ești sigur că acei agenți patogeni ce îți pot îmbolnăvi animalul nu-i aduci chiar tu? Și ca să vă răspund la întrebare, răspunsul este afirmativ! Putem aduce pe încălțări și haine diverși agenți de natură infecțioasă, chiar dacă nici noi nu am intrat în contact cu alte animale în afară de cele de acasă.

Un alt aspect de luat în seamă în privința vaccinării animalelor de companie este posibilitatea preluării de la aceștia a unor agenți infecțioși pentru care în mod normal îi vaccinăm, fără ca ei să manifeste vreun simptom clinic. Astfel, un câine nevaccinat se poate îmbolnăvi de una din bolile ce se transmit oamenilor, denumite zoonoze și astfel ne putem îmbolnăvi la rândul nostru și noi.

Leptospiroza este una din bolile pe care ni le poate transmite companionul nostru, această boală fiind transmisă de membri ai genului Leptospira, ce persistă în rinichi și aparatul genital al animalelor purtătoare și sunt excretate prin urină și secrețiile genitale, supraviețuind în afara corpului în zone umede și călduroase și fiind distruse de detergent și săpunuri. Leptospirele pot supraviețui în nămol, mlaștini, cursuri de apă și în țesăturile animalelor vii sau moarte.

Acest articol vine ca o atenționare, deoarece în ultima vreme au fost diagnosticate la Joyvet – cabinet veterinar sector 3, câteva cazuri de leptospiroză.

Cum acționează leptospirele?

La toate animalele este întâlnită aceeași gamă de mecanisme patogenetice, indiferent de specia animalului sau de serotipul infectant. Cu toate acestea, există diferențe semnificative în specificitatea și susceptibilitatea gazdei. În toate formele de leptospiroză, leziunea principală este localizată la nivelul peretelui vaselor mici, ducând la sindrom hemoragic, celelalte leziuni urmând a fi efecte secundare.

Leptospirele pot invada mucoasele și tegumentele înmuiate în apă, acționând prin toxicitate și virulență. Infectarea animalelor susceptibile are loc prin mucoasa bucală, nazală și prin tegumentul descuamat sau înmuiat în apă, după care are loc o perioada de incubație de 4-10 zile de unde începe faza de diseminare în organism ce durează de la câteva ore până la 7 zile. În cursul acestei perioade poate apărea febra, are loc excreția leptospirelor în secreții, iar la animalele tinere sunt atacate organele interne. Dupa diseminarea în organism, leptospirele dispar din sânge și se localizează la nivelul rinichilor, aparatului genital sau la nivelul sistemului nervos central.

Dacă într-un articol precedent am prezentat boala la animale, în acest articol vom prezenta simptomatologia la oameni, pentru a vă ghida în cazul în care ați fost implicat într-o infecție accidentală cu leptospire și a apela la medicul uman, dar mai ales pentru a conștientiza importanța vaccinării animalelor de companie. La om, boala are un aspect variabil, în funcție de serotipul infectant de Leptospira, precum și de vârsta, starea de sănătate și nutriția persoanei infectate.

Perioada de incubație variază între 5 și 14 zile, însă la prezentarea la medic, persoanele cu leptospiroză prezintă de obicei durere severă de cap, instalată brusc, dureri musculare, febră, hemoragii conjunctivale, eczeme cutanate și fotofobie. În continuare, boala prezintă două forme:

-Forma ușoară, care după o remisie tranzitorie a simptomelor, determină o meningită aseptică sau insuficiență renală, iar o parte dintre bolnavi prezintă eczema pe trunchi sau tibii.
-Forma severă, determină rapid insuficiența renală, hemoragii cutaneo-mucoase, icter, spută hemoragică, miocardită sau insuficiență hepatică, ducând la deces în lipsa tratamentului.

Alte simptome ale infecției cu Leptospira la oameni sunt tusea, edemul pulmonar, sindrom de detresă respiratorie, oligurie sau anurie, meningită seroasă, encefalită, hepatomegalie, iar dacă persoana bolnavă este însărcinată, patologia prezintă riscul de moarte fetală și avort.

Diagnosticul

În absența unor aspecte clinice caracteristice, diagnosticul definitiv al leptospirozei este dependent de confirmarea de laborator. Astfel, procedura de diagnostic a leptospirozei presupune evidențierea leptospirelor în fluidele organismului și în țesuturile recoltate prin biopsie.

La orice cabinet veterinar, daca mergeți cu urina animalului dumneavoastră medicul veterinar poate trimite proba la laborator pentru examen PCR Leptospiroză.

Cum se tratează?

Tratamentul este asemănător la oameni și la animale, folosindu-se ca antibiotic de elecție penicilina, dar și susținerea organismului și tratarea simptomatică.

Cum prevenim leptospiroza la animale și oameni?

Profilaxia este deosebit de importantă, ea putând fi realizată în principal prin vaccinarea animalelor ce pot transmite infecția oamenilor, iar pe piață sunt mai multe firme ce produc vaccinuri împotriva leptospirozei, ce pot fi administrate câinelui dumneavoastră. Pentru a afla mai multe detalii despre posibilitatea vaccinării câinelui tău, cel mai îndreptățit în a explica mecanismele profilaxiei, importanța și utilitatea vaccinului este medicul veterinar! In cazul în care timpul nu-ți permite, poți apela la o ambulanta veterinara, unde un medic veterinar se va deplasa acasă si iți va vaccina animalul.

Privind transmiterea și sursele de infecție de altă natură decât cele animale, te sfătuim să nu încerci să cureți niciodată secreții, excreții sau urme de apă și noroi, după plimbări cu câinele pe stradă, pe lângă lacuri sau acumulări de apă fără să îți protejezi mâinile cu mănuși, pentru a evita posibilitatea unei contaminări.