Radu Beligan ar fi putut sa depuna armele inca de la 65 de ani, varsta pensionarii. Ar fi avut astfel prilejul sa traiasca doar pentru el, sa se odihneasca, sa-si plimbe nepotii sau sa colinde lumea. Sau pur si simplu sa nu faca nimic.

Dar nici macar o clipa nu i-a trecut prin minte sa-si paraseasca publicul, care si acum continua sa-l idolatrizeze. E adevarat ca nu mai poate merge, ca isi joaca rolurile intr-un fotoliu, ca vederea si auzul l-au cam parasit, dar cei care il iubesc nu vor sa bage de seama.

Sunt insa carcotasi care s-au grabit sa afirme ca ar fi cazul ca Beligan sa se retraga, pentru ca trecerea anilor si-a pus nemilos amprenta pe trupul si pe mintea sa.

Altii se gandesc ca poate familia il impinge de la spate sa-si continue activitatea, pentru a aduce bani acasa, avand in vedere ca este unul dintre cei mai bine platiti actori. Iar parerile pot continua la infinit, in favoarea sau in defavoarea lui.

Actorul Mitica Popescu (77 de ani), un bun camarad de viata de-al artistului, este in tabara lui Radu Beligan: “Oftez cand aud asemenea comentarii. Sa le fie rusine celor care comenteaza urat. El este o lectie pentru toti actorii tineri despre cum trebuie sa joace. Ce minte poate sa aiba... Ii doresc sa-i dea Dumnezeu sanatate sa poata sa joace in continuare! Ce sufleur sa aiba? De altfel, nici nu ar avea cum, pentru ca n-aude bine si are aparat auditiv. Este un om disciplinat. Era primul care venea la teatru, la Comedie, unde lucram impreuna, si cunostea rolurile bine. E pacat, mare pacat. Probabil ca deranjeaza pe cineva”.

Artistul este revoltat si ca solistii din generatia tanara incaseaza cate 3.000 de euro pentru o ora de playback sau ca se umplu de bani la chefuri, in timp ce actorii trebuie sa se multumeasca cu putin: “Beligan ia in jur de 1.000 de lei pe un spectacol, din care plateste impozit 16% la stat. Am vrut sa cumpar doua bilete la piesa «Egoistul», de la Teatrul National, ca sa-l vad, dar a trebuit sa rog pe cineva sa mi le retina, pentru ca se vindeau imediat”.

Si Ion Dichiseanu ii admira dragostea patimasa pentru teatru: “Il pretuiesc pe Beligan pentru ca mi-a fost profesor, el m-a invatat alfabetul teatrului. E crezul lui sa joace pana moare pe scena. Asta e menirea noastra a actorilor, sa jucam pana murim. Actoria nu are varsta”.

Are si cate 10 spectacole pe luna

Dupa ce a facut un adevarat tur de forta, acceptand sa joace aceeasi piesa, “Lectia de violoncel”, si de doua ori intr-o zi, Radu Beligan este asteptat pe scena Teatrului Metropolis si in zilele de 31 mai, 1 si 2 iunie.

Fiind una din cele mai solicitate reprezentatii, pretul unui bilet este dublu, 43,20 lei (fata de 21.60 cat costa, de pilda, intrarea la “Tarul Ivan isi schimba meseria”).

Directorul acestui teatru, George Ivascu, explica de ce regele scenei romanesti a muncit atat de mult: “Radu Beligan are vitalitate si intelepciune. Vitalitate, pentru ca nu e deloc usor sa duci un rol principal, timp de doua ore, de doua ori in aceeasi zi. Intelepciune, pentru ca maestrul nu vrea sa auda ca spectatorii ar fi nefericiti. Ii multumim din suflet pentru asta!”.

In slujba actoriei, de 77 de ani

Radu Beligan s-a nascut pe 14 decembrie 1918, in Halta Galbeni, judetul Bacau, intr-o familie modesta. Si tatal lui si-a dorit sa devina actor, insa a ramas cu vechea meserie, de impiegat de gara, iar mama lui era verisoara lui Ion Creanga.

Beligan a urmat Liceul Internat din Iasi, unde a fost remarcat de Eugen Ionescu la un concurs de lucrari artistice ale elevilor. Dupa liceu a studiat Dreptul si Filosofia (1937- 1938) si a folosit bursa oferita de facultate pentru a-si plati taxele la Conservator si la Academia Regala de Muzica si Arta Dramatica.

Si-a facut debutul pe scena in 1937, pe scena Teatrului Regina Maria, in piesa “Crima si pedeapsa”, dupa Dostoievski. In 1945 a devenit actor al Teatrului National Bucuresti. In cei 70 de ani de cariera artistica a jucat in 33 de filme si in nenumarate piese de teatru.

In perioada1961- 1969 a ocupat functia de director al Teatrului de Comedie din Bucuresti, iar din 1969 pana in 1990 a fost director al Teatrului National Bucuresti. A fost profesor la Institutul de Teatru si Film intre 1950 - 1965.

Mai poate sau nu mai poate Radu Beligan sa joace?

Ziarul Libertatea a luat pulsul romanilor cu privire la o intrebare aflata de ceva vreme pe buzele tuturor iubitorilor de teatru:

Elena Nicolaescu, 72 de ani, bucatar. E un om deosebit... Ce daca are 95 de ani, daca se simte omul in putere... Ii doresc sa tina spectacole si la 100 de ani.

Ionut Popescu, 45 de ani, inginer. Omul stie ce face, nu-l poate pacali nimeni pe marele maestru Beligan. E unul dintre cei mai talentati artisti cu care se mandreste Romania.

Irina Radu, 43 de ani, administrator firma. Avem actori cu care ne mandrim. Probabil ca primeste si bani, daca familia si nepotii il incurajeaza si-l trimit la munca, iar omului ii place, nu cred ca face lucruri fara voia lui. Publicul pleaca impacat si cu zambetul pe buze acasa.

Ionel Raducanu, 56 de ani, sofer. Ar trebui sa le ofere sanse si celor care vin dupa el. Insa nu prea mai sunt tineri talentati... E am fost la piesele lui si am vazut ca se tine destul de bine.

Aurora Sandu, 67 de ani, pensionara. Daca-i place omului ce face, ce conteaza ca are 95 de ani, publicul il adora, scena ii da viata si putere, daca nu era scena, ar fi murit de mult. Asa, alaturi de public, cu siguranta, o sa depaseasca suta.

Parerea psihologului: „Sufletul lui ar muri daca nu ar fi pe scena!”

Si psihologul clinician specialist Alina Blagoi (foto) crede ca este foarte important pentru actor sa nu puna punct activitatii artistice:

”Radu Beligan apare pe scena datorita sentimentului utilitatii. Pentru el, sa joace la aceasta varsta inaintata este o confirmare a realizarilor din intreaga cariera. Pentru maestru, scena este cea care il tine in viata. Sufletul lui ar muri daca nu ar fi pe scena!”. Libertatea.ro